Iureşul declanşat în PDL arată că în acest partid s-a strâns atât de mult trotil politic, încât o explozie era inevitabilă.

Sub umbrela fostului partid prezidenţial s-au cuibărit, în timp, şi „greii" Blaga - Videanu - Berceanu (apăruţi, ca şi Băsescu, din talajul ideologic de sub crusta reptiliană a fostului FSN), şi intelectualii Voinescu - Cristian Preda - Baconschi (mult prea rafinaţi pentru gusturile unor colegi), şi liberalii Stolojan - Stoica - Flutur („L"-ul din PDL), şi nemuritorul Boc (cel mai fidel navetist al cursel Bucureşti - Cluj), şi amazoanele Udrea - Anastase - Ridzi (combinaţii periculoase de politică şi afaceri), şi caragialeştii Prigoană - Oltean (care-i joacă, prin rotaţie, pe Caţavencu, Farfuridi, Dandanache, Trahanache, Tipătescu, Brânzovenescu etc.), şi eterna justiţiară Monica Macovei (căreia i-ar rupe gâtul trei sferturi dintre PDL-iştii preocupaţi să facă bani), şi primarii de succes Falcă - Florea - Scripcaru - Pinalti (atinşi de microbul baronizării), şi veşnicii perdanţi din categoria Cezar Preda (ignoraţi de electorat, dar guralivi în partid).

Au fost suficiente două şocuri politice - pierderea guvernării şi eşecul de la alegerile locale - pentru ca toate aceste plăci tectonice să intre în coliziune. Are dreptate Sever Voinescu: cei mai vocali contestatari au fost loserii partidului. Dar cei mai intransigenţi au fost, până la urmă, primarii care tocmai şi-au demonstrat forţa electorală.

Cele mai multe săgeţi l-au vizat pe Emil Boc: să plece!, au strigat revoluţionarii. Şi s-a ajuns la marea dilemă: să-l păstrezi pe Boc, câştigătorul alegerilor de la Cluj-Napoca, sau să-l schimbi pe Boc, cel care a condus partidul spre eşec la nivel naţional, după o guvernare nepopulară?

Într-o ţară în care toată lumea ştie precis că singura şansă a PDL este lepădarea de Boc, eu zic exact pe dos: în acest moment, cea