Victor Ponta n-a înțeles nimic din ce s-a întâmplat în ianuarie 2012. La fel cum nici Mircea Diaconu (și, din ce a declarat, înțeleg că nici Andrei Marga) nu înțeleg ideea de independență a culturii. Pe rând, însă.
Ce nu a înțeles Victor Ponta din ianuarie 2012. Că protestele care au scos oamenii în stradă și care, în cele din urmă, au dus la căderea Guvernului Boc, la Guvernul Clonelor MRU și apoi la dezastrul (pentru PDL) la încă fierbințile alegeri locale a fost… un principiu. Nu tăierea salariilor și impozitarea pensiilor, nu închiderea spitalelor, nu exodul profesorilor și medicilor, nu mâinile băgate până dincolo de umăr în bugetul public. Ei bine, nimic din toate acestea nu au declanșat scânteia care a dat foc șandramalei PDL, ci un principiu – faptul că Traian Băsescu s-a băgat peste Raed Arafat, provocându-i demisia, pe Legea Sănătății. Nu argumentele în sine au fost cele care au contat, ci înlocuirea unui profesionist cu un politruc.
Trecerea ICR-ului din barca administrației prezidențiale (atenție, Băsescu ocupă doar momentan funcția de președinte) sub controlul Senatului are aceeași valoare de principiu. Un principiu la care lucrătorii din domeniul Culturii țin foarte mult: independența. Detractori sau nu ai lui Băsescu ori ai opiniilor președintelui ICR, Horia Roman Patapievici, ghidați de ideologii de stânga sau de dreapta, acest principiu le este drag tuturor. Iar din ce a declarat ministrul Culturii aseară la ”Antena 1”, Mircea Diaconu (incredibilă decepție) exact această independență este vizată. Redau (înregistrarea emisiunii aici, dacă aveți nervi): ”E un act normativ pentru coerența în politica culturală înafară și în acoperirea conceptului de diplomație culturală, pentru că e o dublă, triplă competență aici, a Ministerului de Externe, a Ministerului Culturii și al ICR, pe același subiect. Până acum ICR avea o politică indepe… nu șt
