TVR şi ICR. Cătălin Tolontan scrie despre amîndouă şi în amîndouă cazurile am o viziune puţin diferită. Să facem dialog.
TVR pierde. De ce? Cauzele sînt foarte clare, mult mai clare decît dacă te apuci să vezi de ce pierde CFR. Sînt nişte contracte stupide semnate de diverşi directori (mai ales Giurgiu, dar şi alţii – măreţul profit lăsat de Nicolau, de exemplu a avut la pachet şi o sumă cît casă restanta pentru plata drepturilor de autor care a trebuit plătită – măcar TVR să ne plătească artiştii, nu?). Acele contracte nu puteau fi semnate fără acel Consiliu Administrativ numit de partidele politice – de obicei, numai adormiţi care se trezesc cînd se schimbă puterea că nu le mai place de dom’ director.
Am beneficiat de aceste contracte? Păi am văzut filme bune, campionate, meciuri pe care alţii dau bani grei. Ne place să vorbim despre “piaţa liberă”, dar nu ne place cînd loveşte. Acum am aflat că avem datorii. Cine e de vină? Politicienii care au livrat incompetenţi la conducere fără să încerce ca măcar să-i responsabilizeze, cam ăştia ar fi.
Pierderile sînt imense, corect. Însă nu sînt de acord că dacă pierde, TVR trebuie desfiinţată. E adevărat că TVR ar fi trebuit să producă acele programe indispensabile, fără de care să nu mai putem, ca să-şi justifice în parte gaura.
TVR însă şi-a cumpărat pe bani grei audienţa. Ce a produs intern a făcut mult mai puţin decît ce a fost gata cumpărat. TVR ar fi putut să se salveze pe timp de criză cu o producţie mare şi susţinută de material jurnalistic. Credeţi că asta se poate face uşor? Nu, încercările au fost foarte timide. Cu cîţi oameni are în teritoriu şi oamenii buni de aici, TVR poate să producă tot ceea ce noi ăştia din privat nu mai putem da fără efort teribil şi fără compromisuri de audienţă şi bani: materiale foarte bine documentate, analize, arhive incredibile. Aş fi apărat TVR mai cu sîrg
