Miercuri, la ora 20.00, la Teatrul Ariel, a avut loc, cu sala plină, a doua reprezentaţie a spectacolului “MEDE/EA sau Despre fericirea conjugală”.
Un studiu de caz despre cum visurile mariajului pot eşua pe nişte trasee mult umblate.
Spectacolul porneşte de la următoarea premiză: Ce ne dorim cu toţii? Fericire. Apoi, care este cea mai răspândită metodă de a o atinge? Iubirea. Apoi, cum se concretizează în mod tradiţional iubirea? Prin căsătorie.
Aşadar avem: Femeia(Elena Purea) şi Bărbatul (Costin Găvază). La punctul de întâlnire: ea provine dintr-o familie în care violenţa domestică e la fel de naturală ca pojarul, dar alături de cutia ei de amintiri ajunge o femeie misterioasă, puternică, sălbatică, atrăgătoare, o pradă pentru el: bărbatul extraordinar, de succes, ca un păun.
Ea îl smulge din existenţa lui aventuroasă încununată de reuşite şi-l face să deraieze înspre un alt „plan de viaţă” cu un nou scop: „fericirea familiei”.
El o dislocă pe ea din devenirea ei individuală şi o plasează într-o instituţie, familia, şi într-un loc: casă, unde îi va fi livrată fericirea. Doar că povestea mariajului pare să fie scrisă dinainte, sentimentele se degradează treptat, copiii produc o fisură în locul unei suduri aşteptate, „te iubesc” îşi pierde din consistenţă, iubirea tinde spre datorie, fericirea devine o rutină monotonă, (ne)atinsă prin bifarea unei liste de cumpărături.
Bărbatul este elementul activ, femeia cel pasiv. Clasic. (Prea clasic) El încearcă, ea-l aşteaptă, el încearcă eşuând, ea-l aşteaptă nesatisfăcător. Viaţa lor interioară se despicase, locuind în spaţii diferite. Alienarea continuă. Dă-te la o parte. Ea ar fi vrut doar un pic de iubire, el poate să-i cumpere chiar mai multe lucruri.
Deznodământul, primul, devine inevitabil, între timp specia a dezvoltat exemplare tinere, ne-atinse încă de dezamăgire, asta într-o