Europenii au senzatia ca sunt coplesiti de probleme economice, pe cat de multe, pe atat de complicate si aproape irezolvabile.
Dar, privite in ansamblu, ele sunt doar doua: pe de o parte, criza care implica recesiunea si somajul, pe de alta parte, scaderea credibilitatii in fata tertelor puteri, unde Europa nu mai gaseste cu aceeasi usurinta ca altadata nici credite favorabile, nici contracte prea avantajoase.
Multi experti considera ca austeritatea si cresterea economica nu pot evolua decat in tandem, iar somitatile momentului tocmai discuta pe care dintre ele trebuie apasata pedala mai tare, pentru ca economia s-o ia din loc.
Drama pe termen lung a zonei euro consta tocmai in faptul ca solutia se cauta pe dibuite, mai mult ca un semnal S.O.S, decat ca o comanda "inainte, mars!".
Politica bugetara si cea monetara
Intr-o conjunctura paradoxala, cu somaj ridicat si capacitati de productie disponibile, economia este influentata mai mult de cerere, decat de oferta. Statele din zona euro sunt nevoite sa conteze pe politica bugetara, dat fiind ca cea monetara este strict controlata de BCE. Ca urmare, o crestere economica rapida este posibila numai cu reducerea progresiva a deficitelor bugetare.
Faptul nu e rau. La nevoie, ar interveni FMI, cu mijloacele sale, pentru a sustine sectorul aflat in dificultate. De altfel, chiar in perioada in care ne aflam, FMI a recomandat Spaniei sa incetineasca ritmul consolidarii fiscale in 2012.
Urmarindu-si corect politicile bugetare, controlate, in acelasi timp, de BCE, sub aspect fiscal, statele isi pot gasi mai usor echilibrul necesar, pentru a evita scaderea productiei, cresterea somajului si cheltuielile sociale ce insotesc reducerea locurilor de munca, spun analistii Project Syndicate.
Raportul dintre cheltuielile de capital si cele curent
