Monica Macovei crede că discuţiile de la vîrful partidului ar trebui să aibă loc „cu mandatele pe masă”. Adriean Videanu şi mai mulţi susţinători ai lui Emil Boc spun că, dimpotrivă, nu-i momentul să fie schimbată conducerea.

PDL-ul ar trebui să se hotărască rapid ce vrea să facă. Dar indiferent ce decizie va lua, ar fi vital ca ea să-i mulţumească pe cît mai mulţi din partid. De fapt, în acest moment sînt două posibilităţi. Congres extraordinar şi alegeri sau păstrarea actualei conduceri care să-şi pună cenuşă în cap şi să promită că la alegerile de la toamnă-iarnă va performa mai superior, cum zicea cineva optimist la un post de televiziune.

Pedeliştii care sînt de părerea că cel mai sănătos ar fi să meargă înainte cu echipa care conduce acum partidul au un argument justificat. Schimbarea trupei de la vîrf ar putea spori zăpăceala care se simte oricum în PDL şi ar putea duce la apariţia unor bisericuţe zgomotoase şi radicale, cu membri din rîndurile perdanţilor. Susţinătorii statu quo-ului mai cred că alegerile făcute pe nepregătite, adică fără ca aripile şi aripioarele din PDL să apuce să se confrunte şi să încerce să găsescă o cale de mijloc, ar duce la ruperea cu scandal a partidului, cu efecte dezastruoase la alegeri.

Vocile care cer congres şi alegeri în partid cred, din contră, că dacă lucrurile merg înainte, fără nici o schimbare, nemulţumiţii, fie că vor părăsi PDL-ul şi-şi vor face propria lor jucărie politică, fie că vor intra într-un non-combat politic la alegeri.

Indiferent de calea pe care o va urma, PDL-ul are nevoie să ştie pe cine poate conta sigur. Pentru asta s-ar impune şedinţe separate în filiale în care cine vrea să rămînă s-o spună ritos, iar cine are ale gînduri de asemenea s-o spună fie şi cu jumătate de gură. În filialele în care liderii actuali şi-au pierdut crezămîntul majorităţii, doar alegerile ar rezolva criza.