- Cultural - nr. 115 / 15 Iunie, 2012 Acum doua saptamani m-am intalnit cu doctorul neurolog Adrian Alecsandrescu din Targu-Mures. Nu ne mai vazuseram de ceva timp. Ne-am imbratisat, ne-am amintit de Craiova, de Teatru...de actori... Ce mai fac craiovenii?, ma-ntreaba Adrian. Am simtit un fior nostalgic! Aceeasi intrebare imi punea tatal doctorului, acum 20-25 de ani! Din cand in cand mai vorbesc pe net, la telefon, cu unii dintre ei... cu "neica Tudor” (Tudor Gheorghe), cu ValeVale (Valer Dellakeza, Valeriu Dogaru), ii raspund eu. Continui raspunsul cu o intrebare: dar domnul Dan ce face, cum se mai simte? Doctorul mi-a raspuns cu mare tristete in glas (ochii spuneau acelasi lucru) ca tatal sau se apropie de sfarsit. M-am intristat! Stiam ca Dan Alecsandrescu se afla in suferinta, de mai multi ani, stiam ca aceasta veste trista mi-o spune chiar fiul sau, medic neurolog, si, totusi, am simtit nevoia sa-l incurajez, nu pe doctor, ci pe fiu: sa speram, domnule doctor, ca mai e ceva drum pana la sfarsit, pana la moarte. Poate ca acum se stinge, doar incepe sa se stinga, incet-incet! Da...asa stau lucrurile... se stinge, a raspuns profesionistul lucid, doctorul, cu vocea scazuta. Vocea fiului, durerea sfasietoare a unui fiu care-si vede, isi simte un parinte stingandu-se, nu am auzit-o! Durerea, disimulata bine de doctor, a ramas, ca orice mare durere, tacuta, adanca, in suflet! In noaptea de 11 spre 12 iunie 2012, marele regizor si om de cultura Dan Alecsandrescu s-a stins din viata! S-a nascut in 24 ianuarie 1935, la Iasi. Imi povestea Adrian ca, in 1994, tatal sau se afla pe plaiuri moldave la Bacau, unde punea in scena o piesa. Era iunie, era in timpul Campionatului Mondial de fotbal din America. La teatru, lumea intrase in panica. Regizorul lor, punctualitatea intruchipata, intarzia nepermis de mult. A starnit banuieli sumbre, care s-au adeverit. Cei de la teatru