Categoric, lumea în care trăim se schimbă radical! Obiceiurile tinereţilor mele, cu întâlniri cu prieteni, cu taifasuri îndelungi la un pahar, în jurul unei mese, cu plimbări în natură tind să fie înlocuite de viaţa pe net. Am un prieten care mă uimeşte: nici nu se trezeşte bine şi aleargă la laptop, deschide facebookul, scrie şi răspunde de zor, aproape uitând să mai stea de vorbă cu cei din jur. Fireşte că e o exagerare, o boală, multă vreme am socotit că sunt puţini cei atinşi de ea, până am constatat că fenomenul este de-a dreptul de masă. Şi, până la urmă, a intrat în literatură.

Nu cu multe săptămâni în urmă, "Ziarul de duminică" a publicat un interviu cu Alexandra Ares, o scriitoare plecată din România, stabilită în Statele Unite, care scrie la fel de cursiv şi de bine în română şi în engleză şi căreia i s-a publicat relativ recent al doilea său roman, inclusiv în româneşte*). Despre cele două romane ale sale, autoarea spunea: "Când am scris primul meu roman, «Visătoarele» (publicat în româneşte tot la Polirom), am descris - ca fiecare autor aflat la debut - o experienţă mai degrabă personală, care pur şi simplu trebuia să ţâşnească afară. La al doilea roman, am dorit să procedez ca un scriitor profesionist şi să creez o lume şi un personaj cât se poate de diferite de mine, o americancă dintr-un orăşel mic, care nu a călătorit niciodată în afara Statelor Unite, lumea boemă din East Village (unde nu am locuit niciodată). Am vrut, de asemenea, să scriu despre un subiect cu care foarte multe persoane să se poată identifica, şi anume povestea unei tinere lovite de recesiune, care trebuie să o ia de la zero şi care petrece foarte mult timp pe internet unde, evident, dă de bucluc. În epoca globalizării cred că publicul cititor din România şi cel din America au foarte multe lucruri în comun. Şi tinerii din România au fost loviţi de recesiune, şi tinerii din