"Mame, cadre didactice, pensionari, i-au acordat lui Vasilică ajutorul de care avea nevoie”

(Scrisoarea: "Vasilică şi mama lui”, F. AS nr. 1004)

Dragă redacţie,

Încep prin a spune că, deşi deţin toată colecţia "For­mula AS”, sunt copleşită la gândul că am reuşit cu aju­torul dvs. să aducem o rază de lumină în co­pilăria lui Va­silică, elev în clasa a VI-a, cu handicap grav, gradul I, cu însoţitor.

La rubrica "Cazuri de extremă urgenţă” din "For­mula AS” nr. 1004, din 26 ianuarie 2012, aţi publicat articolul "Vasilică şi mama lui”, în care făceam cunos­cută celor ce voiau să citească, viaţa lui Vasilică şi a fa­miliei sale, un copil ţintuit de boala Duchene (distrofie musculară) într-un sca­un cu ro­tile, con­dus de inimoasa sa mamă, în fie­care zi, la şcoala din lo­ca­litate. Articolul a im­pre­­sionat o mul­ţime de semeni, de toate condiţiile so­­ciale, cu o inimă foarte mare şi sen­sibilă. Au răs­puns multe mame, în semn de soli­daritate cu mama Ani­şoara Das­călu, prin ajutor bănesc şi ma­terial, către Vasi­lică Dascălu. Ajutorul a venit şi din partea pen­sio­narilor, care nu au pregetat să-l încurajeze pe Vasilică să "mear­gă” înainte, chiar dacă este într-un cărucior. Mame, cadre di­dac­tice, i-au acordat lui Vasilică sus­ţinerea mo­rală şi l-au încu­rajat material cu ce au putut.

Mulţumim pe a­ceas­tă cale şi tuturor celor care l-au ajutat bă­neşte pe Vasilică Dascălu, dar care au do­rit să rămână ano­nimi. Eu, învăţătoarea pensio­nară An­druşcă Zoiţa, care îl urmăresc cu privirea zilnic pe Va­silică, cum este dus la şcoală de mama lui, vă mul­ţumesc din suflet, doamnă Sânziana Pop, şi mulţu­mesc şi întregului colectiv de redacţie, care a făcut posibilă publicarea articolului.

În speranţa că mai doreşte cineva să ia legătura cu Vasilică Dascălu, a cărui existenţă este prezentată în ziarul "Formula AS” nr. 1004, amin­t