Ştabii comunişti de la Chişinău evacuaţi în interiorul URSS după 22 iunie 1941 se antrenează într-o luptă acerbă pentru fondurile de la Moscova, care sunt reduse drastic.
La 22 iunie 1941, România, alături de Germania, intra în război împotriva URSS, cu scopul declarat de a elibera Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei ocupate de sovietici un an mai devreme. Autorităţile comuniste de la Chişinău au sperat până la începutul lui iulie că frontul poate fi menţinut. Ordinul de evacuare totală se dă abia la 4 iulie, după relansarea ofensivei germano-române pe linia Prutului. Principalele instituţii sovietice se evacuează în interiorul URSS. În următoarea perioadă asistăm la o competiţie acerbă între principalii lideri ai RSSM, în momentul în care fondurile de la Moscova sunt tăiate drastic şi personalul, inclusiv secretari ai CC, este redus simţitor şi trimis pe front.
RETRAGEREA PESTE NISTRU
Conform ordinelor, trebuiau evacuaţi, în primul rând, membrii aparatului de partid şi de stat, din instituţiile centrale, judeţene, raionale, orăşeneşti, dar şi cei din localităţile rurale. În al doilea rând, prioritate se acorda muncitorilor calificaţi, inginerilor şi funcţionarilor din diferite ramuri ale economiei. Toţi bărbaţii cuprinşi între 18 şi 40 de ani trebuiau evacuaţi în interiorul URSS prin intermediul comisariatelor militare. De seamenea, s-au dat instrucţiuni ca populaţia care va dori să se evacueze peste Nistru să nu fie împiedicată, cu condiţia ca acesteia să i se permită retragerea pe anumite itinerarii speciale, ca să nu împiedice înaintarea unităţilor Armatei Roşii. De la 8 iulie 1941, numai militarii şi cei încadraţi în lucrările de fortificare aveau dreptul să treacă Nistrul. Pentru celelalte categorii de populaţie, trecerea peste Nistru se făcea printr-un permis special nominal.
ARHIVELE COMUNISMULUI „Eliberatorii" sovietici au ad
