Cu legea pre lege călcînd…Zilele acestea am văzut iar o scenă caragialeană. Actori majori, …foarte majori, ai scenei politice de la noi ne-au arătat Constituția României. De parcă ni se arăta “pisica”. De fiecare dată cînd e vorba de a obține ceva, repede, fără împotrivire, ni se arată Legea. Cu care se calcă peste alte legi precum acum frumoasa ispravă privind trecerea Institutului Cultural Român sub controlul Parlamentului. Legea de funcționare a ICR datează de pe vremea regimului Iliescu/Năstase. Și a fost bună, și a funcționat ICR-ul cu dl. Buzura bine, și s-a mîncat și s-a băut tradițional pe la cele cîteva reprezentanțe ale ICR din străinătate. Și-au fost și cîțiva poeți, “poeții neamului”, și cîteva formații și grupuri folclorice, și-a fost bine. Și-apoi a venit acest hulit domn Patapievici și a schimbat radical instituția. Omul pus de Băsescu acolo, “intelectualul lui Băsescu”, i-a dat o altă identitate, de secol 21, și a făcut exact ce trebuia să facă, el, “elitistul”, “deșteptul neamului”, “alogenul”, “idiotul” care înnoată contra curentului, care își vede bugetul redus în guvernarea Tăriceanu, și o mai vede odată scăzută acum. “Are buget cît Ministerul Culturii”, zice chiar ministrul de resort de acum, ca și cum ar fi de rușine faptul. Problema nu e asta. Problema e că a venit, în sfîrșit, vremea ca omul să fie scuipat în piața publică. Cum au spus-o Cristian Ghinea și alții aici. A mai trecut Patapievici prin asta. Un nemernic care, cu gîndirea aia care e logică, cu vocabularul ăla care…unde dracu’ găsește domne cuvintele-alea?, cu privirea aia de stainless steel, se-apucă, împreună cu alți cîțiva, să dezvolte rețeaua ICR-ului în lume, să scoată literatura și artele românești pe piața internațională! Cool. Patapievici. Ce nume, ce papion! Nașpa.
Cultura română nu a mai avut o asemenea expunere internațională. Dacă prin asta națiunea noastră a fo