Update: un istoric al ICR care merita citit.

Anonimii români. Vă recomand o excelentă analiză a isteriei anti-teroriste a DIICOT. Prinserăm marea reţea teroristă virtuală din Neamţ – au fost acuzaţi că au făcut de fapt un soi de declaraţii publice, jurnalistice de tip Assange. Şi-i catalogăm deja ca duşmanul Anonim numărul 1. Eu cred că astfel de abuzuri trebuie taxate ferm. Ele nu se întîmplă doar în România. Nu trebuie să lăsăm autorităţile să calce în picioare tineri cu iniţiativă civică. Textul lui Gherasim-Proca e obligatoriu de citit. Un fragment:

Într-o limbă de lemn de esenţă tare, amintind și ea de pădurile nemțene, anchetatorii afirmă că grupul dădea publicității fără nici un drept informații ținute ascunse de instituții publice: „Gruparea a desfășurat o vastă activitate infracțională specifică, de criminalitate informatică, ce a constat în accesarea ilegală a sistemelor informatice, sustragerea de date confidențiale sau nedestinate publicității, precum şi publicarea în mediul on-line a datelor exfiltrate. (…) Bazele de date confidențiale/clasificate vizate erau de predilecție administrate de instituții şi persoane juridice publice, atât din România cât şi din străinătate.” Cred că Julian Assange ar numi asta jurnalism de investigație de bună calitate. Poate nu numai el, pentru că e greu să nu te minunezi de stângăcia cu care instituțiile de presă romanești copiază literal comunicatele organelor anti-teroriste, sub pretextul practicării unei profesiuni de interes public, indispensabilă într-o democrație.E și mai greu să răspândești teroarea afișând mesaje șăgalnice pe situl Agenției de Reglementare în Energie (ANRE) sau al biroului Fondului Monetar Internațional din România, instituțiile cel mai des menționate de organele de presă ca obiective ale atacurilor teroriste. Am cutreierat Internet-ul în lung și în lat ca să aflu ce au mai făcut tem