De peste doi ani actor al Teatrului Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, Marius Turdeanu ocupă deja un loc important în repertoriul teatrului, fiind distribuit în spectacole precum Breaking The Waves sau Viaţa binecuvîntată a lui Bess, în regia lui Radu-Alexandru Nica, Insula de Gellu Naum, în regia lui Vlad Massaci, Visul unei nopţi de Shakespeare şi Ispita Cioran, în regia lui Gavriil Pinte, pentru ultimul fiind nominalizat la Premiul Uniter pentru Cel mai bun actor în rol principal, pe anul 2011. În continuare, un dialog despre experienţa primului său rol în care a interpretat un personaj real, controversatul – încă – Emil Cioran, într-un spectacol inedit, în tramvaiul de pe ruta Sibiu-Ră­şinari-retur, care a putut fi văzut în cadrul recent încheiatului FITS 2012. Ce te-a ispitit să îl joci pe Cioran? Ispita a fost o întîmplare fericită: după ce tocmai ieşisem din repetiţiile de la Silviu Purcărete, cu D’ale carnavalului, am aflat că Gavriil Pinte montează un spectacol, Ispita Cioran, şi că, fără să mă ştie, fără să-l ştiu, m-a distribuit în Cioran, ceea ce pentru mine a fost la început destul de măgulitor, dar apoi am citit textul şi mi s-a părut... imposibil. Abia pe la mijlocul demersului nostru, am înţeles că va ieşi un proiect foarte bun. E greu să joci filozofie, dar pe parcurs m-am îndrăgostit de rol. „Acesta a fost adevăratul moment al întîlnirii mele cu Cioran“ Ce imagine aveai despre Cioran înainte de spectacol şi cum ţi s-a modificat percepţia asupra lui? L-am descoperit pe Cioran dintr-o cu totul altă perspectivă, mult mai uman, e altfel de legătură, una e să citeşti o carte şi să intri în mintea şi tenebrele lui, alta e să percepi sensibilităţile care au accentuat ambiguitatea unui om foarte complex, mai mult sau mai puţin înţeles. De-asta îl şi iubesc, nu are nici o problemă în a se contrazice pe sine. M-am apropiat de Cioran – şi nu e singurul ca