La mai puţin de o săptămînă de la pierderea mandatului, MRU le adresa pedeliştilor celebrul îndemn “fiţi ungurenii mei”, care, cu siguranţă, va rămîne în analele politicii româneşti prin ridicolul lui extrem. Are, însă, şanse bune să rămînă în aceleaşi anale şi prin lipsa lui de realism.

Orice om care are o minimă înţelegere a politicului şi-ar fi dat seama că, în situaţia aceea, după pierderea singurului atu principal (adică postul de prim-ministru, celelalte, educaţia, tehnocratismul etc fiind evident puţin importante) e nevoie de o adaptare majoră a pretenţiilor.

Dar MRU nu şi-a dat seama, pentru că aşa se întîmplă cu oamenii de paie investiţi cu putere de un personaj tutelar care chiar are puterea – în sinea lor îşi dau seama de situaţie, dar o neagă etalînd o falsă prezenţă şi o falsă putere.

E marea problemă a oamenilor prin care Traian Băsescu şi-a păstrat controlul asupra guvernului şi asupra PDL, şi prin care a sabotat nu doar guvernarea, ci şi PDL. Localele sînt doar o etapă, un pretext. Eliminarea lui Boc, Udrea şi a celorlalţi este, de fapt, simptomul declinului puterii lui Traian Băsescu.

E o problemă a PDL, dar nu numai. PDL este parte dintr-un sistem, iar distrugerea lui, cum spuneam şi în postul anterior, nu mi se pare un lucru bun sau un scop de urmărit. Fie că e vorba de PDL sau de alte partide sau structuri ale societăţii, înlocuirea unor lideri reali, aşa cum sînt ei, cu non-lideri şi oameni lipsiţi de orice profil precum Boc, Anastase sau MRU e un mare pas înapoi.

Asta e una din problemele cu stilul de mînă forte. Pe lîngă că mîna forte poate face lucruri foarte neplăcute tocmai pentru că e prea forte, la un moment dat ea devine inevitabil slabă. S-a gîndit oare preşedintele nostru la asta? La ipoteza şocantă că nu va fi preşedinte pentru eternitate, şi la ce se va întîmpla cînd oamenii impuşi de el în dauna mecanism