Criza din conducerea PDL nu poate fi disociata de miscarea prin care fostul ministrul Sebastian Lazaroiu a fost readus la Cotroceni. PDL nu a mai actionat de opt ani ca partid, ci ca o unitate militara, ca sa nu spun hoarda. A fost, ce-i drept, Hoarda de aur, pentru unii, dar organizarea si comportamentul aduc aminte mai degraba de hanatul tatar din Est, decat de o structura democratica occidentala.
In cei opt ani de ”succesuri”, dar si de autocratie, PDL s-a dezobisnuit sa gandeasca, prea ocupat sa-l laude pe Traian Basescu si prea atent la comanda sefului suprem. Preocuparea principala a sefului, pe de alta parte, a fost sa se asigure de controlul absolut. De aici, propulsarea unui roBoc in functia de lider-marioneta. In primul cerc al puterii au fost plasate cateva fidele, iar cativa fideli, fara carisma si personalitate, au ocupat pozitii in cel de-al doilea inel de aparare al liderului.
Evident ca, acum, nu are cine prelua functia de locomotiva a partidului. Basescu, in ciuda declaratiilor televizate, nu are curaj sa demisioneze si sa conduca lupta. Teodor Stolojan ar fi o varianta pentru prezidentiale, posibil de folosit si la generale. Este la fel de manevrabil ca Boc, dar publicul adult il asociaza cu cateva fapte reprobabile ( subordonarea fata de Basescu, in primul rand, demisiile in linie, in al doilea). Publicul tanar nici nu-l cunoaste.
Mutantii, gen MRU, creati in retortele serviciilor de la Cotroceni, risca sa duca partidul la nivelul PNTCD, pe acelasi drumeag al constructiilor politice prabusite inainte de ridicarea acoperisului. Despre Macovei, Voinescu s.a. nici nu are rost sa mai amintim. Aduc maxim 3%.
De fapt, nu are rost sa analizam nicio varianta, pentru ca Traian Basescu a depasit, imi pare, perioada deciziilor rationale, prin aducerea lui Sebastian Lazaroiu la Cotroceni. Nu exista explicatii pragmatice pentru gest.
