1. "Toţi oamenii pe care îi iubeşti vor dispărea într-o zi.”
(Mahabharata)
La plecări în lume, adesea funcţionez pe bază de dor. În martie, anul acesta, am plecat în India, pentru că doream să petrec Paştele cu mitropolitul Mar Osthathios şi cu creştinii din Malabar. Mai aveam şi un dor de prozator: să definitivez acolo capitolul "Monseniorul Ghika în India”.
În februarie, am primit un semn insolit de la Mar Osthathios, astfel: am visat că eram în chilia-birou a Dânsului, la Mavelikara, unde el se afla acum ca şef al Şcolii Misionare "Sf. Pavel”. Am visat că stăteam la biroul lui şi scriam, scriam liniştit, ca şi instalat acolo pentru mult timp... Iar el, mitropolitul, stătea în picioare, lângă patul său, şi mă privea ca de pe alt tărâm. Visul mi-a lăsat o impresie puternică, avea un relief izbitor, m-a urmărit toată ziua. Ştiam că mitropolitul intrase în al 94-lea an de viaţă... aveam un sentiment al urgenţei de a-l vedea. Am dat telefon la ambasada Indiei pentru viză. Mi-au spus da, dar se aşteaptă circa trei săptămâni.
Când am ajuns, în martie, la Trivandrum, India de Sud, era duminică. De la aeroport am luat o rikşa, am mers la biserica ortodoxă "St. George”. Am stat la slujbă. După slujbă, am intrat în office-ul bisericii; acolo se aflau patru oameni care numărau bani: pe masă era un stog de bancnote maronii (rupii), şi alt stog de bani de metal... îţi făceai o idee despre dărnicia oamenilor... dar şi despre celălalt stăpân, Mamona!
M-am prezentat; apoi, cu nădejde şi frică, am întrebat de Mar Osthathios. Atunci unul din ei s-a oprit din număratul banilor, s-a ridicat în picioare şi mi-a răspuns: "Înaltul Mar Osthathios s-a mutat la Domnul, de puţin timp... pe 16 februarie... şi este înmormântat la catedrala de la Misiunea "Sf. Pavel” din Mavelikara”.
Toţi s-au oprit din numărat şi au lăsat
