Oficialii de la Cartierul General al NATO au recepţionat, cu simpatie, vizita premierului Republicii Moldova, din 27-28 martie. Una începută, simbolic, chiar în ziua când cele două state româneşti marcau, de o manieră europeană, Unirea Basarabiei, cu Patria Mamă, din 1918.
În acest mod, unul dintre liderii Alianţei pentru Integrare Europeană a primit asigurarea secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, că parteneriatul cu Republica Moldova este unul foarte important pentru aliaţi, care pot contribui la promovarea reformelor în acest stat. Acel moment a confirmat public faptul că actuala conducere a celui de-Al Doilea Stat Românesc percepe Alianţa Nord-Atlantică ca una a valorilor pe care le împărtăşesc şi europenii dintre Prut şi Nistru.
Dar, ce mai este NATO azi?
Conform aprecierii lui Rasmussen, enunţată la Summitul NATO, din Chicago, Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic rămâne o alianţă puternică de-a lungul secolului 21. Una indispensabilă lumii pe care aliaţii, împreună cu statele partenere, speră să o construiască laolaltă. Fiind util recursul la înţelepciunea colectivă, menită a contura şi consolida soluţii viabile, pentru gestionarea instabilităţii în unele state.
Este un enunţ confirmat de fapte? Dacă ne raportăm la agenda reuniunii aliaţilor de la Chicago observăm trei probleme cheie, asupra cărora s-a ajuns la un acord unanim. Primul ţine de viitorul Afganistanului, unde are loc un proces mai puţin vizibil, dar conform calendarului stabilit cu autorităţile de la Kabul, de transfer al controlului militar, de la forţele NATO la trupele armatei naţionale afgane. Treptat. Şi ireversibil.
Al doilea vizează Smart Defense/Apărarea Inteligentă, un concept prin care statele aliate vor realiza împreună, pe grupuri distincte, dar complementare, ceea ce nu pot să mai finanţeze doar din bugetele lor naţionale, pentru apărare. Ş
