Sistemele financiar bancare ale multor tari sunt fragilizate de criza- daca nu sunt capitalizate cu bani publici, o parte a bancilor europene risca falimentul, o asemenea eventualitate antranand complicatii la adresa stabilitatii financiare. Un asemenea plan B de salvare a fost pana acum aplicat de britanici si de americani, prin el conservandu-se activele sanatoase din sistemul bancar si "curatindu-le" pe cele toxice. Cum au procedat Marea Britanie si SUA?

Sa luam Marea Britanie. Incepand cu anul 2009 Marea Britanie a intreprins reforme ample ale infrastructurii financiare, reforme ce au plasat Banca Angliei in centrul activitatii de supraveghere a arhitecturii financiare. Acest proces a debutat cu elaborarea noii legi bancare de catre Parlament, Banking Act 2009, care stipuleaza introducerea de noi parghii In perioada 2001-2011, FDIC a derulat 435 de actiuni de solutionare a situatiei unor institutii financiare cu probleme, iar tipul preponderent de tranzactie a fost acela de vanzare a intregii banci cu optiunea de partajare a pierderilor (64,4% din totalul tranzactiilor). Urmeaza, ca pondere, vanzarea intregii banci fara optiunea de partajare a pierderilor (15,4%), P&A (13,8%) pentru restructurarea institutiilor financiare aflate in dificultate, precum si instituirea stabilitatii financiare ca obiectiv statutar al Bancii Angliei.

Scopul mecanismelor era o restructurare ordonata a institutiilor financiare neviabile, intr-un mod care sa favorizeze mentinerea increderii in sistemul bancar, pastrarea interesului public, protejarea atat a deponentilor, cat si a contribuabililor.

Legea Bancara adoptata in februarie 2009 a introdus Regimul Special de Restructurare/ RSR pentru institutiile de credit britanice si societatile de credit imobiliar si a impus o cooperare tripartita - Trezoreria Majestatii Sale, Banca Angliei si Autoritatea p