Din '90 pâna azi s-a schimbat doar primarul. Sistemul primitiv de vot a ramas acelasi. Acum, cu garnitura proaspata de jigniri si acuze fara noima (a se citi campanie electorala).
Au trecut alegerile, iar primul efect sesizabil este ca avem cutiile postale mai curate. Deja campania a fost descrisa chiar de actorii sai drept cea mai agresiva - aspect ce a înlocuit normalitatea dialogului, câta vreme între protagonisti nu exista respect, ci doar balacareala. Pe asta din urma o resimt inclusiv alegatorii, si ei balacariti în toate felurile de guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoria din '90 încoace. Dar chiar si asa, ei merg în continuare la vot, probabil pentru ca doar atunci simt ca sunt respectati sau cel putin ca li se acorda atentia care lipseste cu desavârsire în ceilalti trei ani si zece luni cât tine un mandat.
Numai ca semnalul (prezenta mare la scrutin) este prost perceput sau voit neînteles de clasa politica înstapânita pe România. De aceea au si ajuns membrii ei sa se minuneze (în sens propriu, de data aceasta!) de succesul unor "rebeli" precum braileanul Marian Capatâna sau bucuresteanul Nicusor Dan. Cele peste 9.000 de voturi obtinute de primul si cele noua procente câstigate de cel de-al doilea impun respect si niciun politician nu a îndraznit sa se atinga de ele.
Diferenta covârsitoare de scor la localele abia încheiate era de asteptat. De altfel, pe tot continentul, guvernele prinse de criza au fost sanctionate. Ultimul exemplu l-a dat Franta, unde Sarkozy a fost înlocuit luna trecuta cu un socialist, iar luna aceasta se schimba si Parlamentul de pe dreapta pe stânga. Însa democratia originala de la noi a fost mai ferma în privinta rezultatelor, aducând aminte de ierarhia alegerilor din 2000, când românii erau, ca si azi, satui de reforme. Atunci, PDSR luase 46 la suta, iar PNL si PD câte 9 la suta dupa redist
