Două lucruri pentru azi:

1. Alegerile care tocmai s-au terminat demonstrează cât de tare regresează clasa alegătorilor, în tandem cu aceea a politicienilor. Aminteam înainte de alegeri cum un partid bătut în cap - probabil cel mai bătut în cap din România - l-a inclus pe bătăuşul profesionist Cătălin Moroşanu pe listele sale de consilieri judeţeni. Omul care ar putea ucide un bou cu scatoalca a candidat într-un judeţ moldovenesc şi, culmea absurdului - pentru că ne-am nimerit cu viaţa într-o ţară absurdă - el a şi fost ales, în urma votului exprimat democratic (vorba vine, că s-au vândut voturi ca la piaţă).

În primul rând, este evident câtă mintea posedă cei care l-au pus pe Moroşanu pe listă. Apoi, câtă minte au avut cei care au putut aşeza ştampila peste numele unui asemenea om.

Mare gheşeft au mai făcut. Oare ce frecvenţă la şedinţele de consiliu va avea Moroşanu de acum înainte, ocupat cu antrenamente şi meciuri ? Oare cât de fundamentate şi de logice vor fi iniţiativele sale, proiectele sale izvorâte din gândirea obişnuită să caute doar moaca şi ficatul adversarului din ring.

2. Mi-a mai reţinut atenţia zilele astea nea Băsescu, care îi cerea premierului Ponta să manifeste mai mult respect nu faţă de persoana aflată în scaunul de preşedinte, ci faţă de instituţia prezidenţială română, în general.

S-avem pardon, maestre şpriţangiu, dar nu preşedinţii creează prestanţa instituţiei pe care o slujesc ? Având în vedere că preşedinţii României de până acum s-au numit Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, fiecare cu aiurelile şi potlogăriile lui, de unde să rezulte respectul faţă de instituţia prezidenţială ? Din piatră seacă ?

Băsescu, mai ales după ce dă pe gât câte o sticlă de rachiu, începe să se creadă oleacă de Bill Clinton combinat cu Vlad Ţepeş. Dimineaţa, când îşi vede în oglindă moaca aia injectată cu o urâţ