Politolog, doctorand la Institutul de Studii Avansate din Viena
Dreptate pentru "românii uitaţi” din Balcani
Tradiţia germană şi austriacă a cercetărilor lingvistice şi istorice dedicate românilor şi aromânilor din Peninsula Balcanică datează încă din secolul al XIV-lea. Pe la 1350, austriacul Peter Zuhenvirt, vestit poet şi baladist la curtea regelui ungurilor şi al polonezilor, Lajos I, face cele dintâi descrieri în versuri ale vlahilor din Balcani, care erau "frumoşi, vrednici şi viteji”. Între ei strălucea "împăratul Ioniţă Căloian”, şi toată lumea ştia că aşezările lor se întindeau de la Dunăre până la Ţarigrad (Istanbul). Mai târziu, în secolul al XIX-lea, Samuil Draxin, călugăr catolic austriac, a fost gata să-i treacă pe românii din Timoc la greco-catolicism, în semn de separare de ortodocşii bulgari. A fost prigonit de mitropolitul bulgar de Vidin şi urmele i se pierd la Constanţa. În secolul al XX-lea, marele filolog german Gustav Weigand (NULL-1930) va înfiinţa, la Leipzig, cel dintâi "Institut pentru Studiul Limbii Române”. El a cercetat cel dintâi, la faţa locului, dialectele şi graiurile limbii române, călătorind, în anii 1887 şi 1909, în toate ţinuturile locuite de români. Weigand a impus în lumea ştiinţifică folosirea denumirii de "aromân”, care a înlocuit-o pe cea de "macedonean”. La rândul său, europarlamentarul german Jurgen Herrmann, membru al Grupului Popular European, a întocmit, în urmă cu doi ani, un raport pentru Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în care recomandă Serbiei (implicit şi Bulgariei) să nu mai separe comunităţile româneşti în "români” şi "vlahi”, deoarece este vorba de unul şi acelaşi popor: poporul român şi limba română. În aceeaşi frumoasă şi admirabilă tradiţie a interesului oamenilor de ştiinţă germani şi austrieci faţă de latinitatea balcanică, doctorandul André Hein din Ge
