Olanda joacă altceva decât a jucat vreodată. De fapt, nu joacă nimic. Fiecare din foştii ei „artişti” (zic „foşti” nu fiindcă ar avea nu ştiu ce vârste matusalemice – deşi au! – ci deoarece toată arta pare a-i fi părăsit tocmai acum, când era mai mare nevoia de a o pune în valoare) pare a nu-i fi văzut niciodată în teren pe oricare dintre ceilalţi, iar de aici până la haos total nu e decât un pas. Pe care şi Van Bommel, şi Robben, şi Affelay, şi Huntelaar l-au făcut cu apatie... şi-atât, că în afară de pase, pase, şi iar pase, ca banda lui Guardiola, altceva n-au arătat. De unde şi concluzia firească: Olanda e ca şi eliminată, cu perspectiva clară ca actuala echipă să se dizolve, în moţ cu antrenorul care n-a priceput că lumea aşteaptă altceva de la Olanda, cu o copie (a câta, oare?) a Barcelonei. Chestia hazlie vine abia acum: aflat în faţa unei (mai mult ca sigur) schimbate radical echipe a Olandei, perspectiva de a da piept cu o necunoscută, lui Piţurcă i s-a tulburat neuronul. Ca atare, s-a pus pe declarat în clasicizatu-i stil, pe baza aceluiaşi vocabular dintotdeauna, alcătuit din circa 4 cuvinte şi vreo 7 beep-uri. Concret: „E de rău, fraţilor!”. În subtext (că text de unde!?) ar reieşi că o echipă schimbată e cu atât mai periculoasă cu cât nou convocaţii vor dori să se afirme, să se impună, şi deci vor mânca jar în preliminariile care se apropie. Chestia devine cu atât mai hazlie cu cât până la meciul cu Olanda, banda de împiedicaţi a lui Piţurcă mai are de jucat încă două meciuri, din care pariez pe ce vreţi că luăm maximum 3 puncte, deşi eu aş miza mai degrabă pe unul singur. Cu atât mai mult cu cât domnului Piţi, lasă-ne!, Naşu’ nici măcar nu i-a fixat ca obiectiv calificarea la Mondial. Aşadar, lui Piţi, lasă-ne!!, n-are de ce să-i fie frică nici de olandezi, nici de meciul cu ei, că dincolo de bătăile de la ei (cu echipa veche sau aia nouă, n