Daca ne doare, intr-adevar, sufletul si vrem sa indreptam ceva - in politica, in Biserica, in invatamant, in orice domeniu -, nu putem avea sanse de reusita stand si judecand (sau cartind) pe ceilalti, ci doar asumandu-ne pacatele si neputintele tuturor. Voi incepe cu un fapt recent. La alegerile locale de acum o saptamana, desi a fost o prezenta la urne ceva mai consistenta decat acum 4 ani, totusi absenteismul trece de 40%. Dincolo de unele situatii exceptionale, in care unele persoane nu au putut vota din motive obiective, majoritatea celor absenti invoca o lipsa de motivatie in a-si exercita acest drept prevazut de Constitutie. Ei isi exprima dezamagirea fata de intreaga clasa politica, considerand ca "toti sunt o apa si-un pamant" si ca nu ai pe cine vota. Sigur ca si lipsa de la vot este o maniera de a sanctiona anumite derapaje sau carente ale politicienilor. Insa aceasta este o maniera negativa de a aborda lucrurile si care nu cred ca va produce efecte benefice. Sa amanam insa, deocamdata, decodificarea acestui gest de "sanctionare a clasei politice" si sa aducem in atentie un alt fapt. Acum cateva zile a fost mediatizat cazul unui cleric de peste Prut care ar avea grave probleme de moralitate. Nu cunosc cazul respectiv (cum cred ca nici presa din tara care a preluat, "pe nemestecate", respectiva stire, nu-l cunoaste) si nici nu am vreun motiv a ma indoi de interventia celor competenti sa cerceteze si sa ia o decizie, daca este cazul. Ce mi s-a parut insa semnificativ este faptul ca s-a vorbit cu mare usurinta despre faptul ca acel caz ar fi "o palma peste fata Bisericii Ortodoxe". Nu este prima data cand mass-media evoca genul acesta de situatii (reale sau nu) de pe pozitiile celor care au doar dreptul de a judeca si care nu au nici in clin, nici in maneca cu fenomenul respectiv. Presa este insa la acest capitol, ca si la multe altele, doar oglinda fidela a