PDL plateste nota erodarii la guvernare. Acest fenomen natural s-a consumat in circumstantele agravante ale crizei economice globale. Prin urmare, infrangerea suferita la alegerile locale poate fi pusa pe seama votului negativ, sanctionatoriu.
Daca esecul se masoara prin prisma voturilor (politice) obtinute – dar mai ales privind la procentele dobandite de principalul concurent, USL – lucrurile nu stau, totusi, atat de rau pentru PDL. Acesta ramane intr-un echilibru tactic acceptabil. Cu atat mai mult cu cat, teoretic, un competitor unitar, deci omogen, precum PDL, este mai dinamic decat unul format din trei jucatori, precum USL, avand, in ultima instanta, nu atat ideologii diferite cat un electorat cu sensibilitati ideologice distincte si de aceea prioritati politice diferite. Or, in politica, la fel ca in fizica, in ecuatia energiei viteza (in luarea si aplicarea deciziilor) este mai relevanta decat masa (electoratului captiv). Din aceasta perspectiva, cu un vot politic in jur de (doar) 50%, USL are motive de ingrijorare pentru alegerile parlamentare din toamna.
Dezastrul PDL apare in integralitatea sa abia atunci cand il evaluam sub raport strategic. Desi a obtinut un numar realtiv mare de voturi si mandate – deci, de succese tactice – repartizarea acestora pe pozitii de influenta (primarii de mari centre urbane, presedintii de consilii judetene) este deficitara pana la catastrofala. In plus, increderea in propriile forte s-a prabusit cu mult mai mult si mai repede decat fortele respective, in expresia lor obiectiva. De aceea vointa de lupta si efortul combativ in campanie s-au situat mult sub nivelul resurselor (umane, logistice si de mesaj). De unde si scorul final. Ceea ce PDL a obtinut este mai degraba efectul inertiei pozitive a electoratului fidel decat al meritului in lupta. Asadar, contributia PDL in infrangerea suferita este mai insemnata d
