În loc să zică Pardon, scuzaţi, bonsoar! ca Rică Venturiano cînd a greşit adresa, Victor Ponta o ţine pe-a lui, într-o tăcere arogantă: ICR-ul trece din subordinea lui Băsescu, la mîna Senatului, iar conducerea şi CA-ul institutului vor fi schimbate. Obosit după o lună şi cîteva zile de guvernare să mai asculte ce zice şi ce scrie presa şi ce părere are Societatea civilă, premierul şi-a astupat urechile ca să-şi numere în linişte voturile, primarii şi şefii de consilii judeţene. Şi să mai dea cîte o smetie PDL-ului, ca să nu-şi piardă antrenamentul.

Dinspre partidul interimarului Boc Ponta n-are nici o grijă. Pedeliştii sînt mult prea ocupaţi să se înjure între ei, ca să mai aibă timp să comenteze Ordonanţa de urgenţă emisă de guvernul care se bătea cu Constituţia în piept că nu va mai ocoli Parlamentul ca Boc.

Şi Ponta şi Antonescu – de Felix nu mai spun! – au omeneşti motive să nu-i înghită pe Mihăieş şi pe Patapievici după cîte au scris de rău despre ei în ziarul îndrăgostit de Băsescu. Dar asta nu înseamnă că ICR-ul s-a politizat cum susţine Ponta şi nici că ICR-ul slăbeşte sau, mă rog, „afectează sentimentul naţional” al românilor din străinătate, cum scrie în Ordonanţa de urgenţă apărută în Monitorul Oficial. Despre acuzaţia stupidă cu politizarea am mai scris. Acuzaţia cu „afectarea patriotismului” mi se pare o tîmpenie sinistră. Şi nu numai mie.

Cînd Ponta a comis-o de două ori la Ministerul Educaţiei l-au contrat presa şi universitarii. Societatea civilă mai mult l-a luat peste picior, că-şi strică fasonul. Cu Ordonanţa şi declaraţiile sale despre ICR Ponta a stîrnit agitaţie şi proteste. Multe! Unele venite din partea unora, ca de pildă regizorii Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu şi Cristi Puiu, care au audienţă şi în străinătate. Altele, din partea unor oameni de cultură care s-au declarat răspicat împotriva lui Băsescu. Aşa că încă p