A plecat, tăcut, dintre noi. Nu s-a plâns, nu ne-a spus ce are. O boală cumplită l-a răpit dintre noi mult prea devreme. O să ni-l amintim cu toţii pe Mişu aşa cum era: Un om vesel, mereu optimist, un tată şi un soţ iubitor, un împătimit al motoarelor, un jurnalist dedicat şi formator de opinie. Acestea erau câteva dintre cuvintele care descriau dispariţia mult prea timpurie a jurnalistului Mihai Berariu. Astăzi se împlineşte un an de la această pierdere neaşteptată şi dureroasă.

Ziaristul Mihai Berariu s-a stins din viaţă pe data de 16 iunie 2011, înainte cu aproape o lună să împlinească vârsta de 39 de ani. În urmă cu câţiva ani, „Bera”, aşa cum îl alintau prietenii, vorbea pentru Monitorul Expes despre viaţa lui de ziarist.

Cum a ajuns Mihai Berariu în presă? A fost o întîmplare. Era prin ’96. Tînăr plin de personalitate şi luptător pentru mai bine, Mihai şi-a aşternut într-o scrisoare sentimentele de revoltă faţă de o firmă braşoveană care-i oferea servicii proaste. A trimis scrisoarea de protest la Gazeta de Transilvania. Nici prin cap nu i-ar fi trecut că tocmai această scrisoare îi va schimba viaţa.

Directorul ziarului a fost surprins de text, şi l-a chemat pe semnatar la redacţie. Mihai nu a ezitat. A doua zi intra în biroul lui Eduard Huidan. Gazetarul i-a lăudat textul şi i-a cerut să mai scrie un articol, pentru a vedea dacă într-adevăr are stofă de jurnalist. „Am fost tentat. Mai ales că tinerii erau îndemnaţi chiar de către preşedintele ţării spre această meserie. Le spunea ziariştilor «măi, animalule!». Și, cum eu sînt un mare iubitor de animale, m-am conformat”, povestea Mihai cu umor în urmă cu cinci ani.

„Primul material a fost un eşec”

A scris şi a început perioada de probă. Surpriză, însă! La început nu se omora după meseria de ziarist. La firea lui independentă îi era imposibil să stea pe la uşi, să-şi aştepte interlo