Am fost obişnuiţi să îl vedem zilnic pe Traian Băsescu, abordând o atitudine marcată de zâmbet permanent, dublat la intervale regulate de un râs sacadat, un om puternic, arogant şi fără scrupule, care printr-un limbaj cinic, “tăia în carne vie”, indiferent de tema aflată în discuţie. În acele timpuri nu prea îndepărtate, Preşedintele ştia totul şi dădea soluţii pentru toate problemele, neadmiţând niciun contra-argument sau vreo împotrivire. Schimbarea Puterii l-a transformat pe Traian Băsescu din lup fioros în mieluşel paşnic. Întreaga garnitură imagistică a fost schimbată : zâmbetul este acum mieros, vocea este blândă, iar limba este tocită şi dulce, apropiată de graiul sfătos al povestitorului Ion Creangă. Unde este Preşedintele nostru cel viforos şi mare comandant de petrolier cu un million de tone deadweight ? Nu mai este ! O metamorfoză neaşteptată a adus în faţa noastră un personaj greţos prin « dulceaţa » vorbei, ca o baclava însiropată şi îndulcită peste măsură.
O primă reacţie la acest nou look al Preşedintelui, ar fi una de bucurie. Să ne bucurăm deci, că avem un Preşedinte atât de blând şi bun ! Această reacţie nu durează mult, pentru că apare o întrebare care nu poate rămâne fără răspuns: care este cauza transformării Preşedintelui? Să fie oare vina unui duh rău, care a venit în miez de noapte şi l-a speriat pe acesta? Nici vorbă ! Un căpitan de vas petrolier nu se sperie atât de uşor ! Să fie oare « vina » unui duh blând, care a venit în miez de noapte şi l-a sfătuit pe acesta, ca de acum înainte, să fie blând şi cu vorbă mieroasă ? Nici vorbă! Un vajnic căpitan de vas, hârşit în toate cele, nu se lasă înduplecat atât de uşor, nici chiar de un duh blând ! Atunci ce să fie?
Se întreabă toată lumea, adică opinia publică, din mediul urban şi rural, se întreabă Presa centrală şi locală, se întreabă admiratorii, atâţi cât mai sunt ai Preşedi
