* o replică ce sintetizează spectacolul "Cheek to cheek"
Se poate spune că regizoarea Alexandra Popescu şi-a început cu dreptul cariera de regizor profesionist. Piesa "Cheek to cheek" de Jonas Gardell, în traducerea lui Carmen Vioreanu, s-a bucurat de succes la avanpremiera jucată sâmbătă, sub coordonarea regizoarei Alexandra Popescu. Liliana Ghiţă şi partenerul ei de scenă, Dorin Zachei, de la Satu Mare au reuşit să emoţioneze, să distreze, să aducă în faţa publicului sentimente şi trăiri cu care se confruntă o lume întreagă.
Ce pot avea în comun un actor, care are succes doar ca travestit, şi o femeie trecută de maturitate, antreprenor de pompe funebre, cu noi toţi? Frica de singurătate, de bătrâneţe, teroarea lipsei de comunicare. Întreaga filozofie a piesei este concentrată, practic, într-o singură propoziţie, repetată obsesiv de personajul principal: "Nevoia noastră de mângâiere e infinită". Avem nevoie de mîngâiere şi din acest motiv fugim disperaţi de singurătate, indiferent ce înseamnă această fugă. Apropierea zilnică a morţii determină antreprenoarea de pompe funebre să-şi caute cu disperare o pereche, un suflet pe care să fie lăsată să-l iubească precum un câine. Şi pentru asta este dispusă să suporte orice umilinţe. De cealaltă parte, actorul care are succes doar ca travestit se consideră un ratat, singur şi inutil, care nu merită să fie iubit, considerând moartea ca singura lui salvare, în momentul său de glorie, pe scenă. "Cheek to cheek" este un spectacol despre golurile din viaţa noastră, pe care le umplem cu lucruri inutile, doar din disperarea de a nu fi singuri şi rataţi. Iar toate acestea au fost excelent aduse în faţa publicului de protagoniştii Liliana Ghiţă şi Dorin Zachei. Mai trebuie remarcată şi evoluţia actorilor care au trasat în doar câteva tuşe reperele vieţii din spatele scenei, Corina Borş, Emilia Mocanu şi Em
