Băsescu a devenit, în România, la fel de izolat precum Angela Merkel în plan european.
Au mai rămas zece zile până la importantul summit de la Bruxelles, care ar putea pune bazele unei noi Europe politice, iar România instituţională este la fel de divizată precum Uniunea însăşi.
Preşedintele Traian Băsescu s-a dovedit - şi nimic nu ne arată că s-ar fi schimbat - adevăratul campion estic al austerităţii prescrise de la Berlin. Niciunde în capitalele regiunii, austeritatea nu a fost adoptată cu atâta convingere ca la Bucureşti. Dar realitatea politică s-a schimbat. Noul guvern al lui Victor Ponta este susţinătorul politicii de „creştere" de pe recent constituita „axă" Roma-Paris. Cu un vot masiv pro-USL la locale şi cu un PDL în degringoladă, preşedintele Băsescu a devenit, în România, la fel de izolat precum Angela Merkel în plan european.
Dar Angela Merkel nu renunţă la luptă. La finele săptămânii trecute, tocmai l-a pus la punct pe preşedintele francez François Hollande, numindu-i planurile drept „creştere la pompă" şi afirmând că „mediocritatea nu trebuie să devină etalonul zonei euro". Aceasta, după ce premierul francez Jean-Marc Hayrault spunea despre cancelarul Merkel că dă dovadă de „orbire ideologică". Apropiata întâlnire la vârf în patru, Germania, Franţa, Italia, Spania, care va preceda Consiliul din 28 iunie, va aduce un compromis. Sau, poate, nu.
Şi atunci,ce poziţie va adopta România, dacă pe 28 iunie, Consiliul de la Bruxelles se va ţine cu cărţile pe masă? Apoi, cum va răspunde România propunerii germane de creare a unei Uniuni politice între statele doritoare, subînîelegând prin aceasta şi o Europă în două sau mai multe viteze? Este aceasta Europa pe care ne-o dorim? Şi dacă Germania într-adevăr lucrează în ascuns, aşa cum se spune, la ieşirea Greciei din zona euro? Ce se întâmpă cu daunele pe care le va suferi România
