În măruntaiele topite de arşiţă ale pieţei de la marginea Capitalei, pe o terasă sordidă, se strîng tricouri cu Şevcenko: în ele, bărbaţi grăbiţi spre "Ucraina încă n-a pierit", imnul care bubuie exotic din televizorul dat la maximum. "Ăştia termină o navetă de votcă!", se amuză florăresele

Şi-au rezervat o masă. Sînt de-ai casei deja, după euforia de la meciul cu Suedia. Cînd îi văd, bucureştenii "de Militari" se opresc o secundă din ţăcănitul zarurilor la table. Îl întreb pe colegul Răzvan Luţac, jumătate ucrainean din Maramureş: "Auzi, fac urît dacă bate Franţa?". Din spate vin fetele, tot în tricourile Ucrainei, un cărucior cu o fetiţă de zece luni smulsă din pliantele turistice cu destinaţia Kiev. Mă simt ca un dobitoc. "Daaa, nebunie!", se amuză Răzvan. Aveau să fie singurele cuvinte româneşti de la masă. M-am consolat cu comentatorul tv şi cu ospătăriţa monosilabică.

Citeşte şi:FOTO Gazde în deplasare » Cum au urmărit fanii Ucrainei meciul favoriţilor la 1.000 de kilometri de ţara-mamă

Mozaic de Militari

Natalia Colotelo-Pancec. E prim violonistă la Filarmonică. Bohdan lucrează la Radio România Internaţional. Iar Ivasek e student la arhitectură. Cei mai mulţi sînt de prin Valea Vişeului, ucraineni din nord. Cîţiva din Deltă. Toţi născuţi în locuri unde în hărţi se ascute o graniţă care între sate de oameni n-a existat niciodată.

Sparg seminţe, se amuză de arbitrul olandez speriat de ploaia de la Doneţk. Între ei şi miliardele lui Ahmetov e o distanţă la fel de mare ca aceea dintre ucraineană şi rusă. Pe ambele nu le bănuiam. Doi dintre ei au venit cu bicicletele şi toţi au decis să vadă cîntecul de lebădă al lui Şeva aici, la mesele de parastas ale terasei de la Gorjului, pentru că berea e 4 lei.

Şi pentru că bucureştenii "de Militari", clienţi fideli sau "debutanţi" ca mine, îi admiră s