Haideţi să lămurim odată povestea asta cu atitudinea anti-Stancu, pe care "Obiectiv - Vocea Brăilei" a avut-o în ultima vreme şi nu numai, ce-i drept. "Obiectiv", ca orice alt ziar sau produs, este făcut de oameni. Iar oamenii pot avea, din când în când, dincolo de obiectivitate, şi unele răbufniri. Este în linia noastră să fim obiectivi, la modul general, şi cred că de-a lungul celor 12 ani de existenţă a acestei publicaţii - fie că s-a numit "Monitorul" sau "Obiectiv" -, am dovedit acest lucru.

Altfel n-am fi rămas, în toată această perioadă, publicaţia cea mai citită din Brăila. Sau n-am mai fi rămas deloc.

În cei 12 ani s-au schimbat şi partide, şi primari, şi prefecţi, şi şefi de CJ, şi guverne, şi preşedinţi. Nu cred că a fost vreunul care să nu fi fost tratat cu obiectivitate: a fost criticat din greu când au existat motive (şi, din păcate, au existat foarte multe motive, chestie specifică politicienilor români de tot felul) şi apreciat atunci când a meritat (mai rar, cauza fiind aceeaşi specificitate a politicii româneşti şi, în plus, menirea presei de a arăta cu degetul mai cu seamă ceea ce nu este în regulă).

Cu Gheorghe Bunea Stancu e greu să fii obiectiv mereu. Cine-l cunoaşte cât de cât personal, cine l-a auzit exprimându-se liber, cine ştie cum se comportă la nervi şi cine lucrează direct cu acesta ştie despre ce vorbesc. Iar când eşti insultat şi ameninţat ba cu aruncarea din tribuna stadionului, ba cu închiderea ziarului, în mod repetat, din postura de şef de CJ reales, devine aproape imposibil să mai poţi fii obiectiv şi să nu-ţi doreşti ca în fruntea judeţului să nu ajungă, din nou, acea persoană. De multe ori totul poate fi trecut cu vederea, dar asta până în momentul în care este vorba de familia ta şi de locul tău de muncă. Iar "Obiectiv" este nu doar un loc de muncă, ci şi o familie - sentiment pe care puţin