"Fiorosul" din juriul de la "MasterChef" a început de la 16 ani să lucreze ca "bagagiu" (curier) şi spălător de geamuri la un hotel din Eforie Sud. Era poreclit "Da", pentru că nu refuza nicio muncă. L-a inspirat un bucătar şef care "avea cei mai mişto copii, cea mai mişto nevastă şi cea mai mişto casă, avea cea mai mişto Dacie Liberta. Era de invidiat", povesteşte Cătălin Scărlătescu.
Din banii obţinuţi în vara aceea şi-a cumpărat o bicicletă semicursieră, "un fel de Ferrari pe vremea aia", spune el. În următorul an, în 1988, a ajuns ajutor de ospătar la restaurantul unui guru al domeniului. Atât de mult îl intimida, că "de fiecare care dată când venea la masă îi răsturnam ciorba în braţe. Tremuram tot, avea o personalitate în el de mă termina". Abia apoi a intrat în bucătărie, ca "băiatul de la cartofi", şi a urmat toate şcolile de bucătari posibile din ţară.
După RevoluŢie a plecat în Italia, a intrat într-un restaurant Şi a cerut de muncă. A ajuns la spălat de vase, însă după numai trei zile a trebuit să renunŢe.
"Mi-au zis că pun prea mult detergent, le spăl prea bine Şi dacă lucrez acolo un an trebuie să schimbe farfuriile, pentru că le tocesc", îşi aminteşte Cătălin.
A urmat Germania, unde, pentru prima dată în viaţa lui, a fost dat afară dintr-un restaurant. "Era într-o pizzerie italiană Şi a trimis bucătarul şef vorbă că vrea un sos alb. Am făcut un bechamel aşa cum ştiam din ţară. Când a văzut ăla ce tâmpenie am făcut în tigaia lui, m-a luat şi mi-a dat efectiv un şut în fund, ţipând după mine: «ieşi afară de aici!». Şi lucrurile mi le-am lăsat acolo. Am umblat 4-5 ore năuc pe străzi pentru că nu înţelegeam care e treaba. La un moment dat, am găsit o librărie, am luat o carte de bucate şi m‑am dus să văd ce scrie acolo, la cuvântul bechamel. Din momentul ăla mi-am dat seama că investiţia cea mai mare pe care trebuie s
