Marea echipa a Spaniei din anii ’60 nu a primit permisiunea de a merge în URSS, ”patria bolşevicilor”. Peste patru ani, ibericii deveneau campioni europeni contra…sovieticilor
Ianuarie 1960. Cuba. Fidel Castro şi primul ministru cubanez sînt invitaţi la emisiunea Canalului 2 “Telemundo pregunta”. “Trag” în Spania capitalistă şi în ambadasorul iberic din toate poziţiile. Juan Pablo de Lojendio, cel acuzat, apare în studio. Spumegă. “Staţi să întreb dacă tovarăşul comandant vă dă voie în emisiune”, aude glas de producător. Ia foc: “Cum, aici nu e democraţie, aici nu moderatorul decide ce şi cum?”. “El Lider Maximo” sare ca ars. “Tu, tu vorbeşti de democraţie? Tu, reprezentantului celui mai fascist regim de după Al Doilea Război Mondial vrei să faci ordine în lume? Afarăăă, afarăăă!”. Omul e expulzat. De două ori. Prima dată, din emisiune. A doua, din Cuba…
Scînteia ce a aprins lemnele
Gata! Decizia a fost luată. Asta trebuia, scînteia care să aprindă scandalul. Şi ea a venit! Emisiunea e urmărită de Carrero Blanco şi Camilo Alonso Vega, doi dintre cei mai importanţi exponenţi ai regimului dictatorial al lui Franco în Spania. Generalisime, aşa ceva nu se poate. Trebuie să tăiem orice legătură cu lumea comunistă. Uitaţi, propunem ca meciul cu Uniunea Sovietică să nu aibă loc. Cum să vizităm, noi, Moscova, cum să vină bolşevicii să murdărească Madridul?”. “Claro que si!”, ştampilează Franco.
Helenio Herrera, “uriaşul”, a dat lista. Pe 29 mai se joacă turul, pe 9 iunie, returul. Băieţii s-au adunat deja pe 20. Pe 25 mai, preşedintele federaţiei iberice, Lafuente – Chaos, e în mijlocul lor. “Nu mai mergem la Moscova. Nu vrea Franco!” Ceee? Di Stefano se uită la Kubala. Ladislao îl priveşte pe Luis Suarez. “Louisito” îl caută cu irisul pe Gento. Ochii lui “Paco” dau peste cei ai lui Del Sol. Doamneee, ce fotbalişti!. “La seleccion a spulberat Polon
