După ce medicii l-au salvat cu greu, tatăl copilului s-a spânzurat.
Într-o zi de noiembrie, anul trecut, Robert s-a trezit din comă. Era internat în secţia de Terapie Intensivă a Spitalului "Gr. Alexandrescu", după ce stăbunica îi dăduse să bea otravă pentru purici în loc de sirop de tuse. Minunea se produsese, dar Andra, surioara lui de 3 ani, plecase deja în Împărăţia Îngerilor. Pentru trupuşorul ei, otrava a fost prea puternică. Drama familiei Slujitoru din comuna Unirea, judeţul Călăraşi avea să continue.
Când Robert a deschis ochii, a zărit- o pe mama lui plângând, dar el nu putea să mai articuleze niciun cuvânt. Nici să se ridice din pat nu putea, nu-şi simţea picioarele. Dar toţi din jur, oamenii în halate albe, îl ajutau. Când totul a fost bine cu organele lui interne, băieţelul de 5 ani a fost transferat ca să facă recuperare neurologică la Centrul Naţional "Dr. N. Robănescu" din Bucureşti. A fost internat acolo mai mult de o lună, dar când a plecat acasă progresele erau vizibile: vorbea, mergea, ba chiar alerga la joacă. "Va face, însă, crize de epilepsie", i-au spus medicii mamei, sfătuind-o să continue exerciţiile de recuperare şi să îl ferească de răceli.
Poate că lucrurile ar fi intrat pe un făgaş normal, chiar dacă situaţia materială a părinţilor era precară, iar costurile pentru tratamentul copilului sunt mari. Din nefericire, tatăl a clacat. Nu a suportat că fetiţa lui nu mai este din cauză că bunica lui, împreună cu care locuiau, îi dăduse să bea otravă din greşeală. Într-o zi, Lucian Slujitoru şi-a pus ştreangul de gât.
La vârsta de 5 ani, Robert nu înţelege de ce nu-i mai are pe tata şi pe Andra, surioara, lângă el. Nu pricepe nici de ce mămica a plecat cu el din casa unde deschisese ochii asupra lumii, iar acum stau într-o cămăruţă, la nişte rude ale mamei.
"Mă descurc greu cu banii, avem