Încă uluiţi de ceea ce s-a petrecut în această lună de guvernare USL, analiştii au numit-o “mineriada de catifea” şi “mineriadă soft”, comparativ cu ororile petrecute în iunie 1990. În realitate nu este decât o continuare a mineriadei lichelelor…

Mineriada lichelelor a fost mai degrabă întărâtată decât temperată de celebrul “Apel către lichele” al lui Gabriel Liiceanu din 1990. În timp, mineriada lichelelor şi-a arătat colţii mai ales după condamnarea comunismului de către Preşedintele Traian Băsescu – de unde şi tentativa de suspendare a acestuia. Vârfuri de lance au fost reviste de teapa “României Mari” şi, în ultimii ani, urmaşii acesteia din câteva televiziuni precum emisiunile politice ale Antenei 3.

Acum 22 de ani minerii erau îndrumaţi de securişti, spre a le devasta, către sediile partidelor istorice (PNL, între altele!), Universitatea Bucureşti, Editura Humanitas, redacţiile de ziare considerate ostile lui Iliescu etc. Mineriada lichelelor din ultima lună a avut următorul parcurs: cazul Grăjdan, rateurile penibile de la Ministerul Educaţiei (Dumitrescu, Mang, Pop), demiterea profesorului Vladimir Tismăneanu de la conducerea IICCMER, schimbarea echipei Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (doar-doar îl vor scoate basma curată în cazul de plagiat pe ex-ministrul învăţământului Ioan Mang), demiterea istoricului Dorin Dobrincu de la Arhivele Naţionale (care a deranjat mulţi dinozauri prin deschiderea arhivelor partidului comunist). Ca să enumerăm doar ceea ce se vede până acum. Însă ultima “ispravă” a guvenului Ponta-Antonescu, ordonanţa prin care schimbă statutul Institutului Cultural Român (ICR) şi cere îndepărtarea conducerii acestuia, siluieşte pur şi simplu cultura română.

…Îmi amintesc un interviu acordat TVR de domnul Andrei Pleşu undeva la începutul anului 1990 pe când era proaspă