L-am revazut pe Horia Patapievici la New York in 2005 . Impreuna cu Mircea Mihaies erau la prima lor vizita la New York in calitate de Presedinte si, respectiv, adjunct, al Institutului Cultural Roman. Horia Patapievici, pe care il cunoscusem la mijlocul anilor ’90 la New York College a intrat in incapere citandu-l pe Henri de Montherlant. Ma gintrebam atunci, ca multi altii, care il citisera pe Horia la inceputul anul ’90, cum o inteligenta si o eruditie de asemenea calibru se pot conjuga cu o capacitate manageriala necesara pentru conducerea unui Institut, fie el si cultural.

Dupa 2005 am asistat la schimbari enorme la New York, la ICR-ul al carui director este Corina Suteu. Am putea sa le numim simplu: conectarea culturii romanesti la un circuit international de cea mai mare valoare.

Festivalul Filumului Romanesc la New York, academia Andrei Serban, traducerea si publicarea scriitorilor romani, happeninguri, expozitii la muzee prestigioasa ca MOMA, concerte la Licoln Center. Pe parcursul acestor ani a existat o prezenta culturala romaneasca la New York si in America. Inainte parea de neimaginat. Cu siguranta, fenomenul «Poneiului Roz» nu ilustreaza decat dificultatea cu care toata aceasta institutie s-a cladit. Ridicola hiperdimensionare legata de acest ponei ne indica violenta cu care cei ce credeau si atunci ca Intitutul Cultural Roman ar trebui sa fie un camin cultural cu manifestatii pioneresti sau nationaliste au reactionat.

Am putut apoi sa urmaresc activitatea ICR din Brxuelles, prezenta Presedintelui Comisie Europene la «Faust», pisele lui Radu Afrim sau Concertele lui Lucian Ban. Dar probabil, cel mai imporant lucru care s-a intamplat la Bruxelles a fost presedentia EUNIC. S-a scris putin in presa romaneasca despre acest enorm succes al diplomatiei culturale romanesti. Sub presedentia lui Horia-Roman Patapievici s-a institutionalizat E