Un intelept proverb ne invata de unde incepe sa duhneasca pestele. M-am intrebat aici, pe Contributors, de ce era nevoie ca Victor Ponta, prin intermediul unui ministru interimar, sa demita intregul Consiliu National pentru Etica? De ce graba cu care s-a actionat? Miza Mang mi se parea penibila, oricum era o piesa compromisa, nu mai conta daca va fi sau nu declarat plagiator. Opinia publica si comunitatea academica stiu ce este un plagiator, probele aduse sunt irefutabile. Si totusi, dl Ponta a riscat o discutie publica de o mare intensitate, reprosuri si acuzatii, impunand in Consiliul care judeca posibilele cazuri de plagiat oameni de incredere ai PSD, deci ai sai, inclusiv un fost ideolog platit al PCR. Iata ca acum, se pare, lucrurile incep sa se clarifice. Jocul mi se parea extrem de personal. Se pare ca nu m-am inselat.
O revista de mare prestigiu in lumea stiintifica (“Nature”) deschide o discutie internationala privind credibilitatea academica a tezei de doctorat a premierului Romaniei. Nu mai este un subiect de polemica locala, ci unul care poate afecta grav imaginea si interesele tarii. Plagiatul este o forma grava de coruptie, o enorma frauda. Un premier care ar fi dovedit plagiator este inacceptabil in lumea civilizata. Ce valoare poate avea semnatura sa pe acorduri internationale? Nu fac niciun fel de supozitii, se vor pronunta expertii. Dar se cunosc cazurile din Germania si din Ungaria, soldate cu demisii.
Acum cativa ani, mi s-a cerut sa particip la confruntarea unei teze de doctorat sustinuta la Paris a unei cercetatoare din Romania cu manuscrisul unui volum la care autoarea lucrase impreuna cu o distinsa profesoara de sociologie din Statele Unite. Am facut-o si, impreuna cu alti colegi din universitati americane si europene, am ajuns la concluzia ca era un masiv si indubitabil plagiat. Doctoratul a fost anulat. Sunt convins ca profes
