Prinse în vâltoarea campaniei electorale, mijloacele locale de informare au scăpat din vedere un foarte important eveniment ştiinţific ce a avut loc în Rm. Vâlcea. Este vorba despre „Zilele medicale vâlcene” care au prilejuit o excelentă relevare a cazuisticii medicale locale în prezenţa unor prestigioase personalităţi ale ştiinţelor medicale româneşti. Din varietatea tematică pentru care Colegiul Medicilor Vâlceni, în calitatea sa de organizator, merită felicitări, deosebit de interesant mi s-a părut imperativul care s-a ridicat încă din start: în România mai este sănă­tatea o prioritate naţională? Răspunsul s-a conturat din sublinierile academi­cia­nului Nicolae Gorun şi prof. univ. dr. Vasile Astărăstoaie din ale căror opinii s-a desprins concluzia că de vreo 6 ani se tot fac programe multianuale în domeniul sănătăţii, însă, din păcate, aceste tentative sunt blocate de schimbările rapide şi abrupte ale cadrului legislativ pe fondul unei susţineri financiare mult prea sărace. Aceste aprecieri au fost, de altfel, argumentate şi cu un fapt de-a dreptul ciudat. Astăzi, un spital poate să ia bani şi de la un asigurator privat, în schimb nu-i poate remunera pe medici din respectivele încasări deoarece intervin birocraticele prevederi ale legii salarizării bugetarilor. Nu este o situaţie de excepţie singulară. Tocmai de aceea, în intervenţia mea, am opinat că scoaterea personalului medical din legea bugetului ar fi o necesitate obiectivă. De asemenea, mi-am exprimat părerea că ar fi corect ca fondul asigurărilor de sănătate să nu mai facă parte din bugetul consolidat al statului, ci să fie un fond special în aşa fel gospodărit şi urmărit încât să fie eliminată orice suspiciune că banii colectaţi pentru sănătate n-ar fi fost cheltuiţi integral în scopul nevoilor din sistem. La fel de tranşant, dar nu îndea­juns, s-a vorbit despre proiectul noii Legi a Sănătăţii care urmea