În ultimele două luni, Europa s-a uitat cum vine glonţul spre ea cu încetinitorul. Duminică, glonţul acesta made in Grecia a trecut pe la urechea UE.

Alegerile care au avut loc duminică în Grecia au fost unul dintre cel mai atent urmărite scrutine din ultimii ani. Noua Democraţie a ieşit pe primul loc, iar liderii europeni, care îşi amânaseră plecarea la summitul G20 din Mexic pentru a aştepta rezultatele de la Atena, au răsuflat uşuraţi. Omul lor era în frunte.

Cu toate acestea, diferenţa dintre Noua Democraţie (centru-dreapta, pro-asuteritate) şi Syriza (stânga radicală, anti-austeritate) este mult prea mică pentru ca bucuria europeană să fie întemeiată.

În plus, clasamentul (în ordine - Noua Democraţie, Syriza, PASOK, Grecii Independenţi) este acelaşi ca în cazul alegerilor din 6 mai. Astfel, se pune următoarea întrebare: cu ce diferă scrutinul din 17 iunie de cel din 6 mai?

Există o singură mare deosebire: la alegerile trecute, Noua Democraţie şi PASOK (singurele partide pro-austeritate) ar fi însumat, în caz de coaliţie, 149 de locuri în Parlament (din 300), la limită pentru a nu avea majoritate. A nu se înţelege că, luna trecută, Noua Democraţie şi PASOK stăteau în acei doi parlamentari lipsă. Ei puteau fi racolaţi cu uşurinţă, dar nimeni nu a vrut asta la momentul respectiv. Acum, dacă Antonis Samaras şi Evangelos Venizelos reuşesc să se înţeleagă, ar avea 162 de mandate. Diferenţa formală, la nivel de scor, este deci că acum ar avea majoritate.

Aritmetica aceasta a îmbucurat Europa, care dă semne că ar fi dispusă să le facă grecilor anumite concesii, în sensul extinderii termenului limită pentru implementarea reformelor. Pieţele financiare s-au entuziasmat şi ele şi au deschis în creştere. Cu toate acestea, există multe motive pentru care ar trebui să privim cu mai multă rezervă în direcţia Atenei.

În primul rând, Antonis Sa