PDL traieste dureroasele convulsii de dinainte de a-si da obstescul sfarsit. Traian Basescu din 2004 sau, pentru frumusetea demonstratiei, insusi Ion Iliescu - iubitul poporului din 1990 - daca ar veni astazi la conducerea PDL, partidul tot nu ar mai avea nicio sansa de a fi intors de la groapa.
Daca pana in toamna USL va reusi sa impuna votul uninominal "pur si dur", democrat liberalii isi pot pregati o vacanta lunga si odihnitoare - patru ani vor face Opozitie din afara Parlamentului. O stiu atat de bine si ei incat framantarile pe care le vedem sunt ultimele zbateri de constiinta dinaintea decontului final si total.
Autodecapitarea partidului este semnul cel mai bun pentru recunoasterea situatiei dramatice pe care o traiesc pedelistii. Lupta pentru supravietuire i-a obligat sa isi recunoasca greselile. Adica sa dea dreptate tuturor acuzatiilor care au fost formulate in presa in ultimii ani: nepotism, coruptie, incompetenta si o politica falimentara.
Sacrificarea Elenei Udrea si a Robertei Anastase ca simboluri ale tuturor pacatelor comise de democrat liberali in ultimii ani este mult prea tardiva si injusta. Toti cei care astazi arunca pietre in capul Elenei Udrea i-au sarutat pulpanele ieri. Spectacolul masacrarii Elenei Udrea nu este mai putin abject decat cel de alaltaieri al idolatrizarii.
In istoria cresterii Elenei Udrea in partid ar trebui sa isi caute fiecare pedelist vina si sa se priveasca sincer in oglinda. Cati dintre cei care astazi se dau viteji nu au cazut prada farmecelor ei si nu s-au caciulit in fata ei pentru bani? Invidiata si dorita ieri, astazi Udrea a ajuns doar dispretuita si urata - aceasta este si soarta PDL.
Cele doua entitati se aseamana pana la confuzie. Asa cum pedelistii o urasc astazi pe Udrea pentru ca i-a condus la dezastru, la fel si romanii au ajuns sa dispretuiasca par
