Nu ştiu încă rezultatele alegerilor din Grecia, dar ştiu că nu ele vor da soluţia crizei greceşti.

O victorie a Syriza poate agita pieţele şi grăbi negocierile la nivelul G20 pentru acţiuni imediate pentru zona euro şi o eventuală capitalizare a FMI, care împreună cu Germania să asigure garanţiile necesare unui "sistem bancar unitar european".

O victorie a partidului Noua Democraţia va amâna pentru moment ieşirea dezordonată a Greciei din zona euro şi va prelungi letargia (şi asta nu din vina grecilor, ci a politicienilor care se întâlnesc la Los Cabos şi nu par a avea nicio grabă în găsirea unei soluţii).

Nu există soluţii minune, iar întârzierea găsirii soluţiilor pe termen mediu sau lung riscă să devină tot mai scumpă datorită acţiunii pieţelor.

Merkel anunţă că Germania nu acceptă "să fie soluţia" de una singură şi că nu are forţa de a salva Europa fără implicarea financiară a celorlalţi mari jucători.

E implicită poziţia de negociere pe care Germania o va avea la G20 în Mexic: FMI-ul trebuie să intervină alături de noi cu putere de foc mărită pentru a tempera criza euro.

Nu se va ajunge însă la nicio soluţie privind participarea FMI la salvarea zonei euro.

Nu s-a negociat încă un compromis privind rolul pe care îl poate juca China în schimbul unei contribuţii crescânde, în conducerea FMI. Nici America nu şi-a calibrat nivelul compromisului acceptabil privind finanţarea FMI (deşi alegerile din noiembrie îi vor împinge pe americani să grăbească un compromis).

Singura reacţie politică vizibilă în întâmpinare a conferinţei este o scrisoare de admonestare a liderilor europeni din partea primului-ministru al Australiei şi al preşedintelui Coreii de Sud.

Suntem foarte departe de un consens politic pentru salvarea zonei euro!

Dacă acum două săptămâni se paria că în maximum două luni Germania va accepta să fie parte