Femeia şi-a pierdut într-un singur an şi soţul, senatorul Dinu Secrieru, şi singurul băiat, Paul, fost subprefect al judeţului Botoşani.

Durere de neimaginat în familia fostului subprefect de Botoşani, Paul Secrieru, care a fost condus luni pe ultimul drum. Cortegiul funerar a trecut prin faţa Prefecturii Botoşani, unde s-a oprit o clipă pentru a da posibilitatea celor care l-au cunoscut să-i cinstească memoria pentru un moment.

La Biserica Sfinţilor Petru şi Pavel, unde s-a ţinut slujba de înmormântare, au venit sute de persoane. Printre cei prezenţi, alături de familie, s-au regăsit colegi din Prefectură, prieteni, colegi de şcoală şi de facultate, colaboratori din mai multe judeţe. Cu toţii au plâns încontinuu la rugăciunile rostite de un sobor de preoţi, în frunte cu protopopul Lucian Leonte. Cuvintele protopopului au făcut să curgă râuri de lacrimi, dar au îndemnat la meditaţie." Când moare un om nu întreb rudele cum a murit. Prima dată întreb: Era spovedit? Pentru că nu ştii clipa când vine şi dacă ai spus păcatele la duhovnic, chiar dacă mai rămâne ceva uitat se roagă biserica sau se dezleagă la slujbe. Oameni buni, scrieţi-vă rugăciunea de călătorie. E scurtă. Întâi citiţi-o şi apoi răsuciţi cheia în contact. Pentru că nu se ştie clipa", a spus protopopul Lucian Leonte

Fostul subprefect de Botoşani, Paul Secrieru, mort într-un accident

Mama lui Paul, care şi-a pierdut într-un an şi soţul şi unicul fiu, abia mai avea putere să stea în picioare. Toată slujba a rămas în genunchi la căpătâiul băiatului său, mângâindu-i chipul, netezindu-i de zeci de ori gulerul cămăşii. Alături stătea soţia lui Paul, distrusă de durere. Au plâns în tăcere, demn, convinse că Paul s-a dus la tatăl său din motive ştiute doar de Dumnezeu.

Abia când sicriul cu trupul neînsufleţit al fiullui său a fost coborât în groapă, mama şi-a dezlănţuit dur