Admit că m-a surprins modul în care Victor Ponta doreşte să-şi facă intrarea pe scena politică europeană - călare pe valul cabalelor politice dâmboviţene. Un premier judicios ar fi optat pentru un curs mai prudent. Şi-ar fi programat debutul abia după încheierea mandatului de tranziţie şi cu o brumă de realizări la activ¸ încercând între timp să demonstreze că este un susţinător ferm al obiectivelor europene în materie de bună guvernanţă şi reforme.
Deocamdată, după mai bine de o lună în fruntea Guvernului, Ponta se poate lăuda doar cu dezastrele Grăjdan şi Mang, cu plimbări de campanie prin ţară, verbiaje televizate şi înlocuirea tuturor şefilor de instituţii, nicidecum cu vreo măsură economică, fie ea şi insignifiantă. Iar în actualele vremuri de criză, când nu doar zona euro, ci întregul proiect european se află pe punctul de a se prăbuşi şi starea de nervozitate a liderilor occidentali atinge cote maxime, nimeni nu are chef de un neofit care încă nu a aflat că entitatea politică denominată Consiliu European este un organism interstatal, nu interguvernamental, aşa cum ne tot repetă domnul Ponta.
Indiferent de rezultatul scrutinului elen şi viitorul Greciei în sau în afara UE, dezastrul declanşat de această ţară în sistemul financiar european nu mai poate fi atenuat. În actualul poker european, Germania joacă de luni bune la risc şi cu o miză extrem de mare, refuzând până acum toate propunerile care au vizat oprirea dominoului destrămării zonei euro. Ca atare, premierul spaniol Mariano Rajoy îşi încuraja, zilele trecute, ministrul de Finanţe, aflat în toiul negocierilor dedicate bailout-ului băncilor iberice, cu următorul SMS: „Rezistaţi.
Dacă ei nu cedează, totul se va prăbuşi". Ruleta rusească politică pare astăzi la ordinea zilei în Europa - Rajoy încercând să forţeze, prin SMS-ul cu pricina, un bailout acceptabil orgoliului naţional. Deşi ul