Capitala s-a dezvoltat haotic, iar clădirile din oraş reflectă această situaţie nefericită. Peste eleganţa monumentelor cu arhitectură istorică care au rezistat furiei comuniste s-a suprapus plictiseala şi uniformitatea blocurilor din cartierele-dormitor.

În ultima vreme, faţa oraşului a fost schimbată de apariţia unor clădiri înalte de sticlă, sedii de bănci sau birouri. Toate acestea încropesc un aspect încoerent, dar interesant în arhitectura Bucureştiului, susţin specialiştii. O mână de ajutor la această degringoladă urbanistică a dat şi legislaţia defectuoasă care nu a impus norme fireşti de construcţie.

Puţine clădiri vechi

Multe dintre clădirile vechi ale Bucureştiului şi-au găsit sfârşitul sub buldozerele lui Ceauşescu care voia sistematizarea cu orice preţ a oraşului. Printre cele care au supravieţuit se numără ruinele Curţii Domneşti, Hanul Manuc, vechi de aproape 200 de ani, precum şi Palatul Cotroceni, clădirea BNR, Palatul Telefoanelor.

Fervoarea demolărilor comuniste în Capitală şi cea a construcţiei prin care se urmărea ştergerea oricăror urme ale trecutului oraşului a dus la apariţia unor clădiri inspirate din arhitectura nord-coreeană. Astfel, pentru ridicarea Casei Poporului, actualul Palat al Parlamentului, a doua cea mai mare clădire din lume după pPentagon, în anii 80 a fost culcat la pământ un întreg cartier Uranus şi odată cu el multe dintre clădirile care au făcut farmecul şi faima oraşului în parioada interbelică.

După 1989, multe dintre edificiile comuniste au fost recosmetizate și li s-a dat o altă destinaţie decât cea iniţială. Cel mai bun exemplu a fost transformarea aşa-numitelor „circuri ale foamei” în malluri. Blocuri-turn de sticlă și edificii futuriste n-au întârziat nici ele să apară în peisajul urbanistic al Capitalei.

Toate aceste inserţii de clădiri noi s-au făcut însă în zone unde predominante