Traficanţii de persoane câştigă teren şi utilizează noi metode, în schimb puţini dintre aceştia sunt aduşi în faţa justiţiei. Acum este momentul ca UE să-şi îmbunătăţească şi mai mult instrumentele pentru a proteja victimele şi a pedepsi vinovaţii.

Europa este din ce în ce mai unită în acţiunile întreprinse pentru a combate această formă de sclavie a timpurilor noastre - traficul de persoane -, însă în cadrul acestui comerţ condamnabil apar noi tipare. Copiii exploataţi de grupurile de infractori din întreaga Europă se confruntă cu un risc sporit de a fi încă o dată victime ale traficului de persoane atunci când devin adulţi. Tot mai frecvent, ţinta o reprezintă persoanele cele mai vulnerabile din societăţile noastre, cum ar fi persoanele cu handicap, femeile care încearcă să scape de violenţa domestică sau copiii lăsaţi în ţară de părinţi care lucrează în străinătate. Deşi majoritatea victimelor sunt femei, traficanţii nu fac deosebire - bărbaţii sunt obligaţi la munci grele, copiii sunt forţaţi să cerşească şi să fure, fetele şi băieţii deopotrivă sunt exploataţi sexual.

Aceste lucruri se întâmplă tot mai des în interiorul ţărilor UE şi între acestea, acum fiind momentul ca Europa să acţioneze şi să-şi asume responsabilitatea. Astăzi, Comisia Europeană prezintă o strategie pe cinci ani de colaborare în scopul eradicării traficului de persoane. Strategia pune în legătură şi mai strânsă forţele pozitive ale Europei şi plasează victimele în centrul atenţiei.

Cristina din România a fost obligată să se căsătorească la vârsta de 13 ani. A fost adusă în Spania şi Belgia să cerşească în stradă, înainte de a reuşi să scape de răpitorii săi. Lui Mark, un şomer britanic în vârstă de douăzeci şi ceva de ani, i-au fost oferite un loc de muncă şi cazare gratuită în Suedia, însă a sfârşit prin a munci în condiţii asemănătoare sclaviei. Sophie, în vârstă de 18