Printre personalităţile politice franceze care au pierdut cursa spre statutul de deputat se numără, în rândurile stângii, Ségolène Royal. Revenim la semnificaţia acestui eveniment, pentru că Ségolène Royal a încarnat în trei decenii imaginea femeii care reuşeşte în politică şi încearcă să joace un rol naţional.

Înfrângerea lui Ségolène Royal în oraşul La Rochelle, unde nu a reuşit să se impună în faţa unui contra-candidat fost membru al Partidului Socialist, va deveni cu siguranţă o veritabă mină de aur pentru mediile de informare avide să propună publicului noi psiho-drame politice.

Să începem prin a preciza că Ségolène Royal nu este un "membru obişnuit" al Partidului Socialist Francez, ea este prima femeie din istoria Franţei care în calitate de candidat la alegerile prezidenţiale, a ajuns acum cinci ani în turul al doilea. Chiar dacă în 2007 ea a pierdut în faţa lui Nicolas Sarkozy, performanţa sa politică nu va putea fi niciodată ştearsă din manualele de istorie. Din 2007 încoace, însă, după ce a devenit imaginea femeii care are succes în politică, ea a intrat într-un fel de declin. Aceasta şi pe fondul cinismului cu care îi tratează societatea pe cei învinşi.

Ségolène Royal a sperat să poată păstra potenţialul de popularitate acumulat în 2007, pentru a se prezenta la prezidenţialele de anul acesta. Această femeie inteligentă şi energică a fost obligată să constate însă că baza partidului nu mai avea încredere în ea sau mai bine zis, în calităţile ei de posibil port-drapel al valorilor socialiste, la o confruntare electorală cu o miză atât de mare precum prezidenţialele. Foşti concubini, acum rivali

Candidatul socialiştilor a fost François Hollande şi tot el a câştigat în faţa lui Nicolas Sarkozy. Poate că lucrurile n-ar fi atât de complicate în prezent pentru Ségolène Royal, dar şi pentru noul şef al statului şi pentru Par