Săptămâna trecută a fost ras Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Naţionale, şi i s-a pregătit ghilotina lui Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român (ICR). Pe Dobrincu l-a demis ministrul de Interne, Ioan Rus, fără explicaţii. În cazul lui Patapievici, Guvernul a emis o ordonanţă de urgenţă, trecând Institutul de sub autoritatea Președinţiei sub cea a Senatului. Ordonanţa prevede că, în maximum 15 zile, plenul Senatului va numi noua conducere a ICR.

Ieri, aflat la Viena, Ponta a recurs la o miştocăreală ieftină: „De ce protestează domnul Patapievici, că nu vreau să-l schimb?! Domnul Patapievici rămâne, nu înţeleg de ce protestează". Ponta comite o mitocănie (făcându-se că nu înţelege mobilul protestului lui Patapievici, şi anume mutarea ICR de colo-colo) şi un abuz de putere (deşi noua conducere va fi numită de Senat, primul-ministru afirmă, la persoana I singular, "nu vreau să-l schimb").

În schimb, Crin Antonescu ţine morţiş să-l schimbe pe Patapievici, pe care-l consideră, halucinant, "propagandist de doi lei". Liderul PNL consideră că trecerea ICR de la Preşedinţie la Senat "era prioritatea ţării", deci este justificată ordonanţa de urgenţă. Domnul Crin "uită" că ICR a fost creat în 2003 de actualul său aliat, PSD, şi pus din start sub patronajul actualului său tovarăș de drum, Ion Iliescu...

Revoltătoare este joaca de-a instituţiile. Regimul Ponta-Antonescu pare un taur nărăvaş scăpat într-un magazin de porţelanuri. Acolo unde e nevoie de rafinament, armele bovinei sunt coarnele şi copitele. Cam la fel procedau şi comuniştii, după 23 august 1944, când aveau în spate trupele sovietice. Şi atunci, ca şi acum, trebuiau exterminaţi intelectualii. În zilele noastre, Crin Antonescu pare să fi făcut o pasiune din a-i ataca pe Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara şi, mai nou, Hor