Fetele din România pun lumea spadei pe jar. Sunt patru şi transformă orice confruntare în victorie. Înaintează cu armura experienţei vaste sub protecţia tridentului Podeanu-Milan-Epurescu. Ucid cu sânge rece speranţele naţiunilor importante. De trei ani! Au răsucit spada în aurul mondial de la Paris, au cedat doar în faţa boxelor din Sheffield care strigau răposatul "Trei culori" şi au repetat aurul şi la Mondialul din Catania. Sunt prea alunecoase să fie ţinute sub cheie, iar arma lor are două tăişuri. Comit infracţiuni soldate cu câte un an de detenţie pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, iar pedeapsa le obligă la mii de ore. În folosul sportului românesc. Antrenamente, cantonamente, evenimente, toate se derulează cu mişcări preţioase, fandări, eschive şi ofensive iuţi la Floreasca, Forban, Craiova sau Constanţa. Locuri de unde prinde contur planul pentru aur.

România trage de câţiva ani la două capete în scrimă. Pentru că pe panta crimelor cu premeditare au căzut şi sabrerii tricolori. Mânaţi de vocea şi palmaresul antrenorului Covaliu, băieţii au îngenuncheat adversari de marcă. Duelurile i-au adus şi pe ei până în finala Europeanului de la Legnano.

Ca şi pe fetele de la spadă. Ana, Loredana, Simona şi Anca urmează să încrucişeze spadele cu patru rusoaice, iar încrederea în forţele proprii ne e dezvăluită încă de la vestiare. Fetele exersează jocul de picioare prin popularul "călcatea" şi lait-motivul "Fetele Power‑praf le facem praf" îl determină pe comentarorul site-ului oficial să le compare cu rugbyştii neo-zeelandezi.

Egal la final

Urmează nouă runde a câte trei mintute, dar debutul pare anevoios. Sivkova înţeapă la foc continuu, Simona se înclină (1-3) şi nici Ana nu poate echilibra duelul cu Kolobova (5-9). Pe planşă se iveşte spada Ancăi Măroiu, dar degringolada persistă (5-11). Fetele par prinse într-o ambuscadă fără ieşire,