În Egipt, unde au avut loc alegeri prezidenţiale, ambii candidaţi care s-au înfruntat la turul al doilea îşi revendică victoria. Islamistul Mohammad Morsi şi candidatul armatei Ahmad Chafiq vor trebui să aştepte însă anunţarea rezultatelor oficiale în cursul zilei de joi

Iar atmosfera nu este tocmai compatibilă cu ideea de tranziţie democratică pentru că între timp armata a revenit în prim-planul scenei politice asumîndu-şi puterea legislativă.

Revoluţia egipteană pare să fie în acest moment într-un punct mort iar speranţele pe care populaţia şi le-a pus în ideea de schimbare sunt total spulberate. Trebuie spus că în Egipt armata este un fel de stat în stat. Ea reprezintă, pe lîngă partea militară, şi o veritabilă forţă economică avînd sub controlul ei enorme privilegii şi un complex industrial şi comercial cu diferite ramificaţii.

Cei care au crezut că militarii vor accepta treptat să se eclipseze de pe scena politică s-au înşelat. Iar acum iată-i pe aceşti militari din nou în situaţia de a prelua controlul prin decizia de dizolvare a unui Parlament ales în mod democratic dar dominat de islamişti.

Iar în cazul în care joi vom afla că Ahmad Chafiq este câştigătorul prezidenţialelor, vom putea spune că armata se simte destul de puternică pentru a opri definitiv această experienţă numită democraţie şi în care egiptenii au crezut timp de un an.

Evenimentele din Egipt ne reamintesc ceea ce s-a întâmplat în 1991 în Algeria, unde regimul de atunci, în spatele căruia se află tot armata, a permis organizarea de alegeri libere. Ele n-au mai ajuns însă până la turul al doilea când militarii au descoperit că islamiştii erau deja victorioşi la turul întîi. Aceasta este de fapt marea dramă a multor ţări din spaţiul arab şi musulman.

Cei care au profitat în primul rînd de revoluţiile din lumea arabă au fost salafiştii, fraţii musulmani ş