Am terminat de curând ultima carte a lui Chuck Palahniuk (dacă la prima citire nu vă spune nimic, el e cel care a scris și cartea Fight Club, ecranizată în 1999, cu Brad Pitt și Edward Norton în rolurile principale sau Bântuiții) tradusă la noi, Blestemați. Madison Spencer, o adolescentă supraponderală, în vârstă de treisprezece ani, moartă din cauza unei supradoze de marijuana, tocmai a ajuns în Iad. Şi pentru că încearcă să descopere care e motivul pentru care destinaţia ei este tărâmul cunoscut ca cel al focului veşnic şi nu cel al norişorilor, îi cere lui Satan (sau cititorului) s-o lămurească unde a greşit – povestindu-i despre scurta ei viaţă şi despre educaţia primită de la părinţii săi. Şi între timp deconspiră cele mai îngrozitoare pedepse puse la bătaie în Iad de către arhitectul şef – Satan, cel care spre deosebire de ceea ce o învăţaseră părinţii săi, chiar există.
Nu vă spun despre carte mai multe, dacă vă interesează câteva amănunte în plus, aici mai găsiți câteva, deși n-am dezvăluit mare lucru din ce se mai întâmplă cu Madison în iad, ca să nu stric surpriza nimănui. Ieri, căutând amănunte din biografia lui Palahniuk am găsit aici și câteva dintre elementele de bază ale meniului zilnic al lui Palahniuk sau dacă vreți câteva dintre alimentele și mâncărurile la care n-ar putea renunța. Omul scrie pasaje întregi despre mâncare și mai ales despre tulburările de alimentatie cum sunt anorexia, bulimia și obezitate și despre consecințele acestora. Atât fizice cât mai ales psihice.
Este o perioadă a show-urilor culinare, un boom aș putea zice, Masterchef a făcut rating peste poate, Cireașa de pe tort continuă să funcționeze cât se poate de bine, Jamie Oliver își vinde cărțile și bucătăria cu amănuntul (nu exagerez, am văzut clești pentru paste marca Jamie Oliver), revistele cu rețete au luat fața celor glam și condimentele mai nou cresc prin bu
